John Carter (2012)

John Carter (2012)
Regia: Andrew Stanton
Distributia: Taylor Kitsch, Lynn Collins, Willem Dafoe, Samantha Morton, Thomas Haden Church

John Carter este un film despre care tot s-a scris la inceputul acestui an, fiind socotit una dintre lansarile-senzatie ale acestui an. Ulterior, nebunia starnita de inca o productie Disney s-a estompat, filmul a scazut in popularitate, notele de pe IMDb sau alte site-uri similare sunt tot mai mici. Asadar, era momentul sa fac si eu o incercare pentru ca se stie ca evit popularitatea unui film si astept ca spectatorii „de premiere” si criticii sa isi sedimenteze opiniile. Si, sincer, nu am fost dezamagit: daca este clar ca filmul nu este o capodopera, este in acelasi timp la fel de clar ca filmul are suficienta adrenalina, suficienta actiune si pasiune pentru aventura, amuzament si monstri simpatici ca sa poata determina o vizionare fara complexe, dar si fara mari asteptari.

Inainte de a ajunge pe planeta Marte (locul predilect al actiunii filmului), John Carter era doar un simplu soldat din Razboiul Civil American, un rebel care refuza orice discutie cu superiorii si care este in cautarea aurului care ii poate schimba viata. Numai ca locul care se pare ca ii este predestinat este planeta Marte (sau Barsoom, cum ii spun cei care locuiesc acolo) si unde isi poate gasi atat bogatia financiara, cat mai ales cea sufleteasca. Faptul ca este om intr-un teritoriu necunoscut il ajuta in mod neasteptat: plecat ca simplu muritor si fara a se putea lauda cu puteri neobisnuite, este ajutat aici de gravitatia usoara si greutatea sa sa faca salturi incredibile, sa ajunga in locuri indepartate si sa se lupte de la egal la egal cu niste monstri infioratori. Usor fantastica (doar asta s-a dorit, nu?) aceasta parte a filmului, dar cu atat mai palpitanta.

Pe Marte insa este razboi civil, o situatia in care el se simte familiar si sunt putine momente pana cand el decide totusi sa ajute una dintre parti cu singurul scop sa ajunga din nou pe Pamant, in pestera unde descoperise aurul pe care si-l dorise toata viata. Cu ajutorul unui neam de fapturi martiene, Tharks, unde il are aliat chiar pe conducatorul efemer al acestora (Tars Tarkas, voce Willem Dafoe), dar si cu noii sai prieteni, un caine martian amuzant si foarte rapid numit Woola, Sola-tot din neamul tharcilor, dar si cu Printesa planetei, Dejah Thoris, alaturi de el, incepe sa exploreze planeta, sa se lupte cu adversarii acesteia, sa caute poarta spre intoarcerea acasa.

Lupte, aventuri, razboi civil, nave extraterestre si adversari de temut, chiar si inceputul unei povesti de iubire. Pe langa frumusetea lui Dejah, John Carter este atras si de inteligenta ei, de faptul ca se poate descurca in orice situatie, din care, de cele mai multe ori, se salveaza singura si nu cu ajutorul lui. Daca suntem atenti la scenariu, putem fi fermecati de actiune si de densitatea filmului, care se desfasoara totusi intr-o lume pe care nu o cunoastem deloc. Peisajele sunt magnifice, luptele intense si, pe ansamblu, ramane un film pe care s-ar putea sa il indragim daca nu ne asteptam la prea mult. Un film care il puteti urmari cu prietenii si cu copii fara a avea emotii ca nu ar placea.

Alte impresii: Marele Ecran, Raluk, Teo.

Nota: 6/10