Enemy (2013) – Inamicul
Regia: Denis Villeneuve
Distribuția: Jake Gyllenhaal, Mélanie Laurent, Sarah Gadon
Îmi plac filmele lui Denis Villeneuve, unul dintre regizorii care reușește să combine calitatea și succesul la public. Nu văzusem până acum ‘Enemy’ (filmat în 2013) și acum, după vizionarea lui, am căpătat și un favorit dintre filmele regizorului canadian. Cel puțin până acum. La numai 90 de minute, ‘Enemy’ este oarecum o excepție în cariera lui Villeneuve, un film care poate nedumeri și dezamăgi o parte din publicul care aplaudă filmele sale de mare succes. Nu și pe mine. Pornind de la un roman al scriitorului portughez Jose Saramago, Villeneuve a realizat un thriller psihilogic și erotic care poate fi interpretat în feluri diferite nu numai de fiecare spectator, dar și de același spectator de fiecare data când este văzut, sau de fiecare data când se gândește la el. Este unul dintre acele filme care își însoțesc spectatorii și după terminarea vizionării. Pe Internet circulă destul de multe descifrări ale filmului și explicații ale unor scene sau metafore prezente în ‘Enemy’. Pot adăuga și eu câteva, diferite, care mi-au trecut în minte în timpul vizionării sau după aceea.
Ce se întâmplă pe ecran? Aparent, este o poveste simplă. Adam (Jake Gyllenhaal) este profesor de istorie la o universitate din Toronto, un profesor nu prea entuziast și nu prea inspirat, care predă cursuri despre istoria dictaturilor și controlul mental asupra populației acestor societăți. Locuiește într-un apartament nu prea dichisit și întreține o relație mai mult bazată pe sex și nu prea fericită cu o frumoasă blondă. Nu este amator de cinema (lipsă de timp? lipsă de entuziasm?) dar un coleg îi recomandă vizionarea unui film pe DVD. Cu ocazia asta descoperă existenta unui actor, Anthony, care pare să foe sosia sa perfectă.
Anthony nu este un actor de mare succes, dar pare însă bine situat material (casa sa este mult mai luxoasă și mai ordonată decât a lui Adam), are și el o relație cu o blondă frumoasă cu care este căsătorit, care este și însărcinată, și căreia nu îi este prea fidel. Cei doi se vor întâlni. Mă opresc aici, și nu numai pentru că nu vreau să comit păcatul dezvăluirii intrigii unui thriller, ci și deoarece orice aș povesti, chiar și ceea ce am scris până acum, este doar una dintre variate, una dintre interpretările posibile a ceea ce spectatorii văd pe ecran. Este vorba despre o combinație de vis și de realitate, cu simboluri supra-realiste și cu elemente de thriller, un joc de oglinzi însă nu cu o singură oglindă (eroul și copia sa) ci mai multe, fiecare creând o realitate posibilă.
Dennis Villeneuve a reușit să realizeze un film diferit și misterios, care este interpretat și trăit altfel de fiecare dintre spectatorii săi. Îl ajută nu numai scrierea inteligentă a scenariului ci și jocul actoricesc impecabil al lui Jake Gyllenhaal, un actor care mie îmi place enorm, și căruia rolul dublu Adam / Anthony îi permite un recital de ambiguitate, nesiguranță, confruntare dintre real și imaginar. Apare într-un rol secundar și o actriță pe care o îndrăgesc mult, dintr-o alta generație, Isabella Rossellini, într-un rol care cuprinde o singură scenă și o convorbire telefonică, ambele furnizând posibile chei de interpretare a poveștii. Exista în film câteva momente și recuzite de horror (împrumutate din arta lui Louise Bourgeois) dar efectul cel mai halucinant este al imaginii combinând cenușiul funcțional al ambianței citadine cu un galben care amintește furtunile de nisip dinspre Sahara, celor care au trăit astfel de evenimente. ‘Enemy’ este un film care merită să fie văzut și revăzut, dar care și merită să fie retrăit în imaginație după vizionare.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Cinematerial.com)
