Ironclad (2011)
Regia: Jonathan English
Distributia: Paul Giamatti, Jason Flemyng, Brian Cox, James Purefoy, Kate Mara
Din intamplare, am vizionat doua filme care au in centrul lor, doua figuri de monarhi absoluti care, ambii, la interval de aproape 700 de ani sunt nevoiti sa cedeze puterea absoluta. In primul film, “Ironclad”(“Cuirasa”), se pune in scena unul din episoadele complicate ale istoriei medievale engleze, o secventa dintr-unul din razboialele civile care au marcat istoria Angliei. Regele Ioan a fost rege al Angliei din 6 aprilie 1199 până la moartea sa (19 octombrie 1216). A fost și duce al Normandiei (1199-1204). Era fiul regelui Henric al II-lea al Angliei și al Eleonorei de Aquitainia. I-a succedat la tron fratelui său Richard Inimă de Leu si a ramas cunoscut mai degraba pentru ca a semnat Magna Charta Libertatum. Prin această Cartă se urmărea îngrădirea puterii regelui în scopul eliminării abuzurilor comise de monarh sau de reprezentanții săi direcți, precum și garantarea unui număr de drepturi pentru toți cetățenii. (În timp, Magna Carta s-a afirmat ca un element de bază a parlamentarismului englez).
Ingrijoratoare este distanta care exista intre multe filme istorice si adevarul istoric, capacitatea de a interpreta si de a scoate din context. Este evident ca omul postmodern nu mai are timp pentru a-si arunca o privire nuanta asupra trecutului, nici macar a celui trait acum 2-3 generatii, trait de niste oameni cu care a avut contact direct (parinti, bunici, uneori chiar si strabunici). Ce sa mai spunem despre un trecut care a avut loc acum 7-800 de ani. Scenaristii extrag anumite idei care pot parea familiare contemporanilor si, in cazul de fata, numele de Magna Carta Libertatum continua sa rezoneze, insa se asezoneaza cu multe elemente picante. Unul obligatoriu: love conquers all, chiar si constiinta unui cavaler monah templier care, in timpul asediului fortaretei, are timp si sa se indragosteseasca (si sa faca dragoste) de sotia baronului care detinea domeniul, dar care, batran fiind (am putea exclama englezeste: how convenient), decide sa abandoneze campul de lupta spanzurandu-se.
Un alt aspect amuzant si care ar fi putut sa impiedice receptarea maniheista: atat Ioan, cat si baronii care se rasculasera impotriva lui, provocand razboiul civil, erau de origine normanda. In schimb, scenaristul ii transforma pe baroni in aparatori ai luptei pentru libertate a poporului englez (care insa in acea perioada nici macar nu avea o astfel de constiinta nationalista, sa fim seriosi) avant la lettre, cand, de fapt, nobilii se rezumau in a proteja drepturile si privilegiile lor. Nu le pasa lor prea mult de popor, dupa cum este declamat nu doar o singura data in film. Ioan este ajutat de trupe de mercenari danezi, cand, in epoca, a apela la o astfel de armata era o practica mai degraba curenta si normala. Tocmai razboialele populare era putine, cele intre armatele de mercenari si nobili fiind norma curenta.
In finalul filmului, Ioan este nevoit sa ridice asediul fortaretei Rochester, aflata intr-un punct strategic in Anglia de Sud, fiind gonit de fortele franceze care debarcasera pentru a-i sprijini pe nobili, iar cuplul indragostit iese din ruinele castelului pentru a-si incepe noua viata. Ce te faci insa cand descoperi ca intregul final al filmului este falsificat si pe wikipedia dai de adevarul istoric: ”John’s campaign started well. In November John retook Rochester Castle from rebel baron William d’Aubigny in a sophisticated assault. One chronicler had not seen „a siege so hard pressed or so strongly resisted”, whilst historian Reginald Brown describes it as „one of the greatest [siege] operations in England up to that time”.
Nota: 5/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=A-tpqF-zXuU’]
Emperor (2012)
Regia: Peter Webber
Distributia: Matthew Fox, Colin Moy, Tommy Lee Jones, Eriko Hatsune
Filmul American ”Emperor” este insa mult mai aproape de adevarul istoric – chiar daca nu ne-am fi asteptat la asta – si se axeaza asupra rolului jucat de imparatul japonez Hirohito (1901-1989, imparat din 1926 pana la moartea sa, in 1989) in cel de al Doilea Razboi Mondial. Subiectul este dezvoltat din perspectiva generalului Fellers, care, la ordinul lui Douglas MacArthur, comandantul fortelor de ocupatie americane, trebuie sa decida daca are destule elemente pentru a-l pune sub acuzare pe Imparat. Vizionandu-l, nu am putut sa nu admiram flerul, judecata pragmatica, dar inteligenta americanilor. Care, in ciuda unor foarte puternice resentimente fata de japonezi, avand in vedere si salbaticia confruntarilor din Pacific si sentimentul americanilor de a fi fost injunghiati pe la spate, au stiut sa ajute la edificarea unei democratii nipone consolidate, care, impreuna cu dinamica economica fantastica a poporului japonez, au contribuit la aparitia povestii de succes a Japoniei postbelice.
Evident, existau si interese politice si geostrategice ale americanilor, deja implicati in dinamica razboiului rece. Razboiul din Coreea a izbucnit la numai cinci ani de la capitularea Japoniei. Din aceasta perspectiva conciliatorista, imparatul Hirohito a fost pastrat, la fel si sistemul monarchic, fapte ce ar fi parut de domeniul SF in zonele controlate si ocupate de Armata Rosie, unde, in mod miraculous, Regele Mihai al Romaniei a rezistat pana la 30 decembrie 1947. Hirohito a facut-o pana in anul 1989 cand a murit.
Tommy Lee Jones joaca rolul inconfortabilului general Douglas MacArthur, unul dintre cei mai important comandanti ai Statelor Unite in cel de al Doilea Razboi Mondial, general care a avut razboiul sau personal cu japonezii, avand in vedere faptul ca inca din 1942 fusese nevoit sa se retraga din Filipine, abandonandu-si oamenii unei sorti cumplite in lagarele japoneze (destul de apropiate de conceptual lagarelor de exterminare naziste sau sovietice). Personalitatea lui Douglas MacArthur a fost marcanta, el fiind comandantul sef al fortelor americane din Japonia, iar ulterior fiind implicat in razboiul din Coreea, pana cand Presedintele Truman nu i-a mai putut tolera actiunile, fortandu-l sa se retraga in 1951 (MacArthur facea presiuni asupra lui Truman sa foloseasca bomba atomica pentru a impiedica afluxul neincetat de „voluntari” chinezi de partea comunistilor nord-coreeni). O figura legendara, totusi.Ambitiile sale politice la care filmul face referinte aveau sa fie materializate de un alt general American care s-a distins in cel de al Doile Razboi Mondial, insa pe frontul european, Dwight Eisenhower.
Rolul imparatului in nenumaratele crime de razboi perpetuate de armata nipona atat in Pacific, cat, mai ales, in China, a continuat sa fie un subiect de dezbatere aprinsa, multi istorici considerand ca Hirohito era responsabil pentru acestea. In fond, soldatii niponi, bine indoctrinati, luptau si mureau pentru el.
Doua filme interesante care ridica multe problematici complexe care pot sa indrepte publicul catre cartea de istorie.
Nota: 7/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=MjucLYTpQXU’]
1 comment