Belle Epoque (1992)
Regia: Fernando Trueba
Distribuția: Fernando Fernán Gómez, Jorge Sanz, Penélope Cruz
‘Belle epoque’, filmul regizorului Fernando Trueba, este realizat în 1992, spre sfârșitul unei perioade care a transformat radical cinematografia spaniolă. Țara sa se trezise la libertate după decenii de dictatură și cenzură, iar artiștii ei, cineaștii în primele rânduri, exersau și învățau să folosească exprimarea liberă – și ca subiect și ca forme artistice. În timp ce câțiva mari cineaști care supraviețuiseră deceniilor dictaturii își încheiau carierele, apăreau nume noi și talente excepționale. Era, desigur, Almodovar, însă el nu era singur și Fernando Trueba se afla printre numele lansate în anii ’80. Era abordată și reconsiderată și istoria controversată și plină de traume a Spaniei secolului 20. ‘Belle Epoque’ se distinge printre filmele realizate despre trecutul apropiat de cineaștii tineri atunci printr-o abordare pozitivă și distractivă. Spre deosebire de mulți colegi de generație, Trueba privește spre trecut nu cu mânie ci cu intenția de a găsi ceva interesant, diferit și care să atragă și să distreze spectatorii. Rezultatul a fost peste așteptări, a avut succes atunci (a obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1993) și, văzut sau revăzut astăzi, trece fară probleme examenul judecații timpului.
Ar putea fi cu ușurință o drama, dacă nu chiar o tragedie. Acțiunea se petrece în 1931, într-o scurtă perioadă de speranțe, o excepție în istoria spaniolă a primei jumătăți a secolului 20. Monarhia căzuse după abdicarea regelui Alfonso XIII, fusese proclamată republica și primele rebeliuni ale forțelor armate anti-republicane fuseseră reprimate. Fernando, un tânăr soldat dezertor, ajunge într-un sat aflat undeva, în inima Spaniei și găsește adăpost în casa unui bărbat vârstnic, pictorul avangardist Manolo. Acesta trăiește singur, nu mai pictează de-o vreme (căci tot ceea ce era de pictat s-a pictat!) și întreține discuții filosofico-politice cu preotul din sat. Soția sa, o celebră cântăreață de operă, este mai tot timpul absentă, în turnee împreună cu amantul ei. În ziua când Fernando decide să plece, sosesc cu același tren cele patru fiice ale lui Manolo. Văzându-le, tânărul decide să rămână. Una este văduvă, alta lesbiană, a treia în prag de măritiș și a patra este Penelope Cruz. Toate sunt frumoase. Ceea ce urmează sunt aventurile galante ale tânărului, un Don Juan ingenuu care va împarți farmecele cu cele patru surori sub privirile îngăduitoare ale tatălui. Un interludiu fericit care se petrece într-o capsulă temporală și geografică de lumină și de bucurie, într-un secol și într-o țară bătute de istorie.
Genul comediilor galante nu este complet nou, și dacă i-am caută predecesori îi vom găsi în pictura secolului 18, inclusiv în cea spaniolă. Chiar și Francisco Goya are lucrări remarcabile în acest gen. Abordarea lejeră, spumoasă și optimistă domina filmul, chiar dacă întreaga poveste începe cu o scenă cu tentă macabră și se termină cu despărțiri care pot fi pentru totdeauna. Personajele își trăiesc bucuriile, inclusiv iubirile, dar sunt conștiente de ceea ce se petrece în lumea din jur. În rolurile principale apar Jorge Sanz (Fernando) și Fernando Fernán-Gómez (Manolo). Cele patru roluri feminine sunt interpretate de Miriam Díaz-Aroca, Ariadna Gil, Maribel Verdú și Penelope Cruz. ‘Belle Epoque’ este un film care nu trebuie ocolit, dacă aveți ocazia să-l vedeți.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.lasexta.com/noticias/cultura/donde-ver-online-belle-epoque-pelicula-fernando-trueba-premiada-oscar-1993_20220327623b35d756dbae0001ff4705.html)