Anselm – Das Rauschen der Zeit (2023)
Regia: Wim Wenders
Cu: Anselm Kiefer, Daniel Kiefer, Anton Wenders
Wim Wenders este unul dintre cei mai mari cineaști germani în viață, dacă nu cel mai mare. Anselm Kiefer este unul dintre cei mai mari artiști plastici germani, dacă nu cel mai mare. Amândoi vor împlini în 2025 vârsta de 80 de ani. Întâlnirea dintre cei doi se petrece în ‘Anselm’, filmul documentar despre Kiefer pe care Wenders l-a realizat în 2023.
Categorisirea ca documentar este foarte aproximativă. Nu este vorba despre un documentar sau un film biografic clasic, și nici măcar despre un film cu și despre artă obișnuit. Este vorba mai degrabă despre un poem scris cu mijloacele artistice ale cinematografiei, pe care Wim Wenders îl dedică lui Anselm Kiefer, cu participarea acestuia. Dacă este nevoie de un termen de comparație, acesta ar fi ‘Pina’, filmul pe care în 2011 Wenders l-a dedicat coreografei Pina Bausch, vieții, creației și instituției pe care a ctitorit-o aceasta. Folosind aceeași tehnică a imaginii 3D, cineastul ne introduce în lumea creată de artist. Și aceasta nu este o lume ușor de trăit în ea, de înțeles, de acceptat. Anselm Kiefer (la fel ca Wenders de altfel) s-a născut și a copilărit în ruinele Germaniei învinse, a crescut și a fost educat între oameni care nu doar încercau să uite dar și să reprime sentimentele de responsabilitate – individuală și colectivă – pentru cele petrecute în timpul războiului și mai ales pentru Holocaust. Dialogurilor cu artistul (când acesta este în viață) din documentarele biografice obișnuite și flash-back-urilor din biografiile cinematografice fictive le iau locul în ‘Anselm’ lucrările artistului din diferitele perioade ale vieții sale. Ori lucrările lui Anselm Kiefer nu au fost lipsite de controverse, de la debuturile provocative în care încercă prin mijloacele artei (fotografiei în acel caz) să trezească din letargie o Germanie care se complăcea în uitare. Alături de Kiefer apar și fiul și nepotul acestuia, întruchipându-l pe artist la vârstele timpurii ale biografiei sale. Banda sonoră este dominată de lectura câtorva poeme ale lui Paul Celan, poetul evreu de limbă germană, născut la Cernăuți, supraviețuitor al Holocaustului, care a pus în cuvinte mai bine decât oricine zbaterea artistului care încearcă să creeze ceva după Holocaust. Nu știu cați dintre spectatorii filmului îl cunosc pe Celan sau știu că acesta s-a sinucis la Paris, în 1970.
Vizual filmul este impresionant și monumental, așa cum sunt și multe dintre lucrările lui Kiefer. Paleta de culori este cea a operelor sale, iar tehnologia 3D îi transportă pe spectatori în interiorul acestora. Nu este întâmplător, cred, faptul că și multe dintre picturile lui Kiefer, chiar atunci când au un cadru rectangular, au relief și o a treia dimensiune. În câteva secvențe îl și vedem la lucru pe artistul care încă din anii ’80 creează în ateliere imense – foste spații industriale sau hangare în care pot fi create și adăpostite lucrările sale gigantice. Vizionarea filmului ‘Anselm’ a fost pentru mine o ocazie de a cunoaște mai în profunzime un artist pe care îl urmăresc și-l apreciez de mulți ani. Cred că majoritatea spectatorilor care-l cunosc deja pe Anselm Kiefer vor avea sentimente asemănătoare. Cei care nu sunt familiari cu artistul și opera sa ar trebui, însă, cred, să facă o minimă muncă de informare înainte de vizionare pentru a putea aprecia pe deplin arta lui Kiefer și pe cea a lui Wim Wenders.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
