Boyhood (2014) – 12 ani de copilărie
Regia: Richard Linklater
Distribuția: Ellar Coltrane, Patricia Arquette, Ethan Hawke, Lorelei Linklater
Una dintre temele principale ale filmelor scrise (câteodată în colaborare cu actorii săi) și regizate de Richard Linklater este timpul. Relația dintre timpul real și timpul cinematografic este și una dintre problemele principale cu care se confrunta cineaștii. Cum poate fi adusă pe ecran trecerea timpului într-o epopee cinematografică a cărei acțiune se întinde pe mai multe decenii? Cum pot fi puse pe ecran povești care se petrec în timp real fără a plictisi spectatorii? Richard Linklater a combinat aceste două probleme și le-a dat o soluție originală atât în trilogia ‘Before …’ cât și în filmul ‘Boyhood’ (2014). Actorii își joacă vârstele lor reale. Ei sunt filmați în momente diferite de timp, la decenii diferență în trilogie, pe o perioadă continuă de 12 ani în ‘Boyhood’. Pentru asta însă, el însuși a avut nevoie de Timp și de șansa de a lucra cu actori care să accepte să colaboreze și să fie sau să se facă disponibili. Unul dintre aceștia, Ethan Hawke, apare în ambele proiecte. ‘Boyhood’ este o excepțională aventură cinematografică și turnarea sa (câteva zile, cel mult o săptămână de-a lungul a 12 ani consecutivi) este un subiect excelent pentru un scenariu de film. Mai greu este să judeci acest film după ceea ce este el, încercând să uiți experiența realizării. Tocmai asta voi încerca să fac.
Se poate spune despre ‘Boyhood’ că este filmul ultimativ al copilăriei și adolescenței, care descrie 12 ani din viața unui băiețel texan pe nume Mason ai a familiei sale – în special mama Olivia și sora mai mare Samantha -, de la vârsta de 7 ani până la 18 ani când pleacă de acasă pentru a studia la colegiu. Este probabil ceea ce se numește o familie americana obișnuită, dar în 12 ani se petrec multe evenimente chiar și în viața familiei celei mai obișnuite. Când începe acțiunea filmului părinții sunt pe cale să divorțeze. Copiii vor fi crescuți de mama care are ambiția de a continua studiile și a deveni profesoară, în paralel cu mai multe schimbări de loc și încă o căsnicie, scurtă și dezastruoasă. Tatăl biologic pare OK, dar este departe și influența sa nu se extinde dincolo de vizitele odată la doua săptămâni, în cel mai bun caz. Băiatul devine adolescent, apoi un tânăr interesat de arte, are parte de primele experiențe cu băutura și cu fetele, își caută drumul în viață. Fără a trai crize existențiale majore, eroii filmului se luptă cu viața și încearcă să trăiască clipa, însă – în cuvintele unuia dintre personaje – timpul este cel care le învăluie viața.
Majoritatea interpretărilor actoricești sunt excelente și narațiunea curge fluid, fără a fi marcată de repere temporale explicite. Îi vedem pe copii crescând sub ochii noștri și pe adulți trecând prin vârstele diferite ale maturității. Ca spectatori ne dăm seama unde ne aflăm în timp după aluzii politice și mai ales după muzica, tot timpul prezentă, tot timpul actuală pentru momentul respectiv în timp. Filmul nu are o bandă sonoră creată special, dar folosește copios muzica perioadei în care a fost filmat și în care se petrece acțiunea. Ellar Coltrane începe acțiunea ca un actor copil și crește sub ochii noștri, devenind un tânăr cu vise frumoase, căutând drumul pentru împlinirea lor.
Patricia Arquette (care a primit un Oscar pentru rol secundar, singurul primit de film) și Ethan Hawke sunt excelenți în rolurile părinților, trăindu-și și ei evoluția ca actori și ca persoane fizice. Parca aș fi dorit că scenariul să se refere mai mult la relațiile dintre ei și chiar să-i readucă împreună, dar filmul încearcă să reprezinte viață și viața decide altfel decât dorim noi. Singura distribuire care nu a trecut așa de bine examenul timpului mi s-a părut cea a lui Lorelei Linklater în rolul Samanthei. Personajul ei are momente de absență din poveste, și de aceea nici relațiile frate-soră nu par destul de suficient explorate. ‘Boyhood’ este o realizare tehnică de excepție și un film pe care îl urmărim cu placere. La sfârșitul vizionarii parcă regretam însă că acțiunea nu a fost mai dinamică și mai dramatică. În viață majoritatea dintre noi preferăm să evitam prea multe drame. Când mergem la cinematograf, însă, exact opusul este adevărat.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.rottentomatoes.com/m/boyhood)
