I Am Evidence (2017) – Eu sunt dovada
Producători: Trish Adlesic și Geeta Gandbhir
Conform statisticilor internaționale, actul de violență sexuală, în speță viol, se numără printre cele mai complicat de calificat și de identificat, deoarece e o infracțiune multidimensională, analiza căreia cere suficientă atenție, implicare și, de ce nu, empatie. Conform datelor furnizate de World Population Review, de la începutul anului 2022, există deja un top al țărilor cu cel mai înalt coeficient al dosarelor pornite pe marginea violurilor. Acestea sunt:
- Botswana (92,93)
- Australia (91,92)
- Lesotho (82,68)
- Africa de Sud (72,10)
- Bermude (67,29)
- Suedia (63,54)
- Surinam (45,21)
- Costa Rica (36,70)
- Nicaragua (31,60)
- Grenada (30,63)
Aceste cifre vin să clădească o idee fixă: infracțiunile împotriva integrității sexuale sunt inerente preponderent statelor sărace. Totuși, documentarul „I am Evidence”, al producătoarelor Trish Adlesic și Geeta Gandbhir, vine să spulbere mitul siguranței sexuale din Statele Unite ale Americii, acolo unde:
- frecvența violurilor este în medie unul la fiecare 1-2 minute;
- femeile cu vârsta cuprinsă între 16 și 19 ani au de patru ori mai multe șanse de a fi victime ale violului sau agresiunii sexuale.
- 94% dintre femeile care sunt violate prezintă simptome de tulburare de stres post-traumatic în timpul primelor două săptămâni după viol. 30% dintre aceste cazuri de PTSD durează cel puțin nouă luni.
- 33% dintre femeile care sunt violate se gândesc la sinucidere.
- un procent ridicat de victime ale violului se confruntă cu probleme profesionale și/sau emoționale continue ca urmare a atacului.
- 70% dintre violuri sunt comise de o persoană pe care o cunoaște victima.
„I Am Evidence” scoate la iveală o investigație de anvergură, în rezultatul cărora a fost depistat că în toată America reprezentanții organelor de protecție a normelor de drept uitau să examineze probele în cazul violurilor, invocând motive stupide sau dând totul pe seama vulnerabilității victimei.
Peste 225.000 de cazuri de viol în toate Statele Unite ale Americii au rămas neelucidate din cauza lipsei de profesionalism al organelor de urmărire penală, dar și din cauza abordării selective, haotice, neserioase.
Documentarul reușește să arunce o lumină asupra unui fenomen de-a dreptul șocant: lipsa de protecție a victimelor, care, în majoritatea cazurilor, sunt puse într-o lumină culpabilă, invocându-se o anume conduită, vestimentație, fel de a fi, ceea ce sigur dezavantajează considerabil poziția acestora într-un proces.
În aceeași ordine de idei, producătoarele acestei docudrame au reușit să scoată en face istoriile eroinelor care au avut curaj să se declare victime ale violurilor chiar și peste mulți ani de la comiterea faptelor, ceea ce pentru public poate reprezenta o acțiune de mare valoare.
Este complicat din punct de vedere emoțional să vezi acest documentar, or istoriile din „I am Evidence” sunt nu doar despre infractori, ci și despre cei care au devenit complici prin inacțiune. Paradoxul acestora e că nici după trecea a zeci de ani, aceștia nu au înțeles pe deplin care sunt repercusiunile faptelor lor.
De ce ar trebui să vedeți acest „I am Evidence” chiar astăzi? Pentru că e o adevărat lecție asupra violenței sexuale, o temă care bulversează, stârnește rumori și distruge acel echilibru gender fragil construit. Dar mai ales, pentru că e un documentar sfâșietor.
Disponibil pe HBO Max.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, HBO.com)
