She Said (2022)
Regia: Maria Schrader
Distribuția: Carey Mulligan, Zoe Kazan, Patricia Clarkson, Andre Braugher, Jennifer Ehle
Mărturisesc că am avut așteptări mari de la ‘She Said’, docu-drama bazata pe cartea scrisa de Jodi Kantor și Megan Twohey, cele doua reportere de la New York Times care au dezvăluit în volumul cu același nume felul în care a avut loc investigația legată de agresiunile sexuale săvârșite de Harvey Weinstein și mai ales lupta pentru a sparge zidul tăcerii și a le convinge pe o parte dintre victimele acestuia să dezvăluie prin ce trecuseră. Subiectul, bineînțeles, este pasionant, și rămâne în actualitate. Filmul nu s-a dovedit a fi exact o investigație introspectivă a Hollywood-ului, moravurilor și instituțiilor care au protejat vreme de prea mulți ani pe Weinstein și pe cei ca el. Tema aceasta este prezentă indirect în film, din mărturiile victimelor. Alte filme poate că o vor aborda mai direct în viitor.
Ca și în carte, accentul în ‘She Said’ este pus pe munca celor două reportere și a organizației de știri din care fac parte. Este OK – redacțiile de ziare au fost fundal pentru multe filme interesante. Așteptările mele erau însă amplificate de faptul că regizoarea filmului este Maria Schrader, o excelența actriță (nu apare în film însă) și cineastă germană, autoarea unuia dintre filmele (nu foarte multe) care sunt notate cu 10 în lista mea de aprecieri la IMDB (este vorba despre ‘Stefan Zweig – Farewell to Europe’). De asemeni promitea și prezența pe afiș într-unul dintre rolurile principale a lui Zoe Kazan, una dintre cele mai talentate actrițe americane ale momentului, care fusese formidabilă în serialul TV ‘The Plot Against America’. Spre bucuria mea, așteptările mi-au fost aproape total confirmate.
O mare parte dintre scenele filmului se petrec în birourile ziarului New York Times, și pentru a întări autenticitatea, filmările au avut loc chiar acolo. În rest spectatorii sunt introduși în casele și mediile familiale ale celor doua jurnaliste și le însoțesc pe reportere la întâlnirile cu martorii potențiali. Aceștia sunt în mare parte femei, victime ale agresiunilor lui Weinstein, intimidate în tăcere de prestigiul acestuia, de mașinăria de avocați si funcționari ai marilor studiouri aflați în jurul și in slujba acestuia, și de contracte de nedivulgare a secretelor pe care ele fuseseră obligate să le semneze, uneori primind și despăgubiri pentru a le cumpără tăcerea. Se poate spune că pe lângă partea documentară, forța filmului constă în abordarea curajoasa dar și sensibilă a problemei tăcerii victimelor în cazuri de agresiune sexuală, a imensului preț personal, social, de carieră pe care acestea le plătesc când se plâng contra agresorilor aflați în vârful scalei sociale. Fară a fi în aproape niciun moment violent (cu excepția unor răbufniri verbale), filmul redă o atmosferă permanentă de presiune. Un film horror într-un fel, în care victimele sunt terorizate de două ori – prin crimele comise asupra lor și prin presiunea exercitată atunci când încearcă să se plângă sau să dezvăluie adevărul.
În genul filmelor despre jurnalism există precedente ilustre pentru ‘She Said’. De multe ori este menționat ‘All the President’s Men’, dar acesta nu este singurul exemplu. Autenticitatea acestei docu-drame este desigur una dintre marile sale calități. Este vorba nu numai despre folosirea locațiilor autentice în filmări, dar și despre texte (dialoguri, mărturii sau extrase din comunicațiile electronice) care sunt rostite sau redate așa cum fuseseră în realitate. Participă și câteva dintre personajele reale ale dramei petrecute în 2017. Cea mai cunoscută este actrița Ashley Judd care își joacă propriul rol. Altele au fost de acord cu menționarea numelor lor reale, care de altfel erau cunoscute public din presă și din cartea apărută în 2019. Actorii profesioniștii care interpretează restul rolurilor o fac cu sinceritate și frontiera intre documentar și drama este practic invizibilă în acest film. Desigur, cuplul de femei-ziariști interpretat de Carey Mulligan și Zoe Kazan domină distribuția. Abordarea lor sugerează permanent implicarea emoțională, empatia față de victime combinată cu eforturile de a le da curajul să spargă zidul tăcerii, furia fată de ororile pe care le dezvăluie în echilibru cu profesionalismul cerut de meseria de jurnalist.
‘She Said’ reușește în mare parte în misiunea sa. Drama care a dat naștere mișcării mondiale ‘#Me Too’ este reconstituită. Filmul se sfârșește cu câteva texte care descriu progresele înregistrate în ultimii ani și datorită curajului personajelor din film. Cred însă că este vorba doar despre un început, despre niste bătălii câștigate într-un război care va fi lung și dificil. Egalitatea și respectul între sexe la locurile de munca este încă un obiectiv îndepărtat în multe locuri din lume și în multe domenii. Chiar și în țările mai avansate din acest punct de vedere, în alte industrii și chiar și în industria cinematografică, mai exista încă mulți Harvey Weinstein. Nici filmul acesta nu va fi ultimul care să abordeze aceste realități complexe.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
