Her (2013) – Ea
Scenariul si regia: Spike Jonze
Distributia: Joaquin Phoenix, Scarlett Johansson, Amy Adams, Rooney Mara, Olivia Wilde
Un scenariu cinic, emotii umane, fericire posibila, tangibila, un amestec de tandrete, bucurie si durere, trezirea la realitate, brusca, daramatoare, dar atat de necesara pentru a face loc unui nou inceput – cam asa s-ar descrie in cateva cuvinte „Her”, cea mai recenta creatie a regizorului-scenarist Spike Jonze, care se dovedeste a fi un fin obsevator al conditiei umane, asa cum ne-a demonstrat si in „Where the Wild Things Are”.
Intr-un Los Angeles al viitorului nu prea indepartat, un viitor in care tehnologia elimina conexiunile interpersonale, Theodore Twombly (Joaquin Phoenix) lucreaza pentru BeautifulHandwrittenLetters.com, compunand scrisori de suflet pentru parinti, rude si indragostiti, transpunand in scris ceea ce clientii sai simt, dar nu pot, nu vor sau pur si simplu n-au incercat niciodata sa exprime cu propriile cuvinte. Sentimentele si trairile sale sunt amplificate de divortul prin care trece si de rememorarea momentelor placute si mai putin placute ale vietii sale conjugale inserate prin flashback-uri in prezentul monoton. Theodore traieste singur „conversand” de cele mai multe ori cu un joc video interactiv, petrecandu-si cea mai mare parte a timpului in mediu virtual.
Viata lui Theodore ia o turnura neasteptata odata cu achizitionarea unui nou sistem de operare. „Inzestrata” cu vocea lui Scarlett Johansson, entitatea ce detine constiinta, vointa si intuitie, isi ia numele de Samantha si in scurt timp ii bulverseaza viata proprietarului sau. Amintirile si reflexiile lui Theodore despre casatoria sa se impletesc cu atasamentul, sentimentele profunde si bucuria pe care o incearca, descoperind viata prin ochii Samanthei, programata sa se dezvolte si sa evolueze pe baza experientelor si conceptelor noi pe care le asimileaza.
Fara inhibitii si fara judecati, personalitatea eroului principal se dezvaluie spectatorului si partenerei virtuale, iar ritualurile romantice, oricat de imposibile par, ii permit lui Theodore sa experimenteze din nou dragostea adevarata si impartasita. Insa ca orice relatie si aceasta iesita din tipar produce bucurie, necazuri, gelozie, nesiguranta, au loc certuri si neintelegeri, ba chiar si o tentativa de folosire a unui surogat fizic pentru a experimenta si concretiza o experienta sexuala directa intre Theodore si Samantha. Scene din viata am putea zice, o viata in egala masura reala si imaginara in care imposibilul nu exista, dar in care lucrurile sunt departe de a fi ideale…
Remarcabila si emotionanta este interpretarea pe care Joaquin Phoenix o atribuie personajului sau, cu atat mai mult cu cat „partenera” sa este o voce, senzuala, provocatoare, dar totusi doar o voce. Singuratatea, blazarea, trairile complexe starnite de amintirile mariajului ratat, bucuria, noua dragoste, nerabdarea, incertitudine, teama de abandon si din nou drama, toate acestea le experimenteaza Joaquin Phoenix in Theodore si spectatorul resimte fiecare sentiment in parte. La fel de ingrata, dar atat de bine asumata a fost si misiunea lui Scarlett Johansson, nevoita sa traiasca, sa iubeasca, sa experimenteze viata si dragostea, gelozia, sex si tradare doar prin voce. Theodore a fost subjugat… la fel si spectatorul… chimia dintre cei doi este evidenta, pasionala, ametitoare, chiar daca vorbim despre un barbat si o voce feminina…
Rooney Mara fascineaza mai intai in amintirile eroului a carui sotie ii da viata, transfigurata de amaraciunea rezultata din constientizarea esecului casatoriei si o regasim din nou, distanta si glaciala, la semnarea actelor de divort. Dulce si amuzanta este si Amy Adams, amica de suflet a eroului, traindu-si dramele personale in tacere, depasind momentele dureroase inaintea eroului principal, intelegand, acceptand si asteptandu-l pentru a o insoti in acel viitor pe care ea il reprezinta.
Nu putem decat sa apreciem maiestria regizorului care mizeaza pe naturaletea si simplitatea cadrului in care isi plaseaza povestea. Peisajul urban este cat se poate de actual, natural, format din cladiri de sticla, spatii deschise populate cu personaje umane conectate la gadgeturi, prea ocupate sa relationeze cu acestea pentru a mai interactiona cu cei de langa ei in realitate. Lipsa de intimitate a spatiilor comune nu naste relationare, ci izolare in lumea virtuala, in cautarea insasi a intimitatii.
La fel de inedita este si abordarea povestii de dragoste dintre Theodore si Samantha, supusa judecatii exclusive a spectatorului si plasata intr-un cadru de normalitate si acceptare fara retineri de celelalte personaje ale povestii.
Intr-o lume in care socializarea tinde sa dispara, in care devenim din ce in ce mai dependenti de lumea virtuala, „Her” ne vorbeste despre alienare, despre insingurare si intimitate. Insa mai presus de toate acestea, „Her” vorbeste despre dragoste, propunand spectatorului reconfigurarea granitelor acestui sentiment… De vazut neaparat…
Nota: 8,5/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=WzV6mXIOVl4′]
2 comments