Cele cinci filme, pentru care încerc să fac o sumară trecere în revistă se remarcă printr-o cu totul altă calitate decât cele cinci scurtmetraje de acțiune, despre care vă spusesem într-o cronică anterioară că-s sumbre, cu o încărcătură emoțională mai greu de tolerat. Acestea sunt mult mai ușor de digerat, iar specialiștii în domeniu spun că și calitatea lor tehnică este de la foarte bună în sus. Despre aceasta din urmă, însă, ma abțin cu comentariile, pentru că nu mă pricep, dar între noi fie vorba, desenele în sine nu mi-au prea plăcut. Excepție a făcut „Bao”, cu rotunjimile lui și aerul Chinez- Canadian.
Așa că voi comenta puțin doar despre conținutul filmulețelor, nu și despre realizarea lor tehnică.
„Late Afternoon” a fost pentru mine o plăcută revelație, mai ales pentru că mi se întâmplă să trăiesc de vreun an mici bucurii ca cele ilustrate de acest filmuleț, de câte ori îmi vizitez mama.
Filmul este pe aceeași temă cu „Marguerite” de la scurtmetrajele de actiune, vorbește despre vârsta a treia, despre cei care îngrijesc bătrânii bolnavi și însingurați. Aici este vorba însă nu despre o lesbiană care nu a ieșit din dulap și regretă o dragoste pierdută, ci despre demență și despre amintirile de lungă durată care în aceste cazuri sunt totuși păstrate. Bătrâna reușește să realizeze că cea care are grijă de ea este chiar fata ei și își amintește numele acesteia. După un parcurs al trecutului, privind o ceașcă de ceai, in care se înmoaie un biscuit.
„Weekends” ilustrează trăirile unui copil ai cărui părinți au divorțat și care își petrece weekendurile la tatăl său, la oraș, iar restul săptămânii la mamă, în mediul rural. Este mai greu să înțelegi, dacă nu ai trăit această experiență în viată, și vrei s-o exersezi văzând un film de desene animate de 10 minute. Ce simte copilul luând contactul cu noii parteneri ai fiecăruia dintre părinți, ori atunci când se desparte de unul, ca să-l regăsească pe celălalt, și ce se întâmplă după un anumit timp, când o și mai lungă distanță intervine, făcând imposibilă revederea regulată.
„Animal Behavior” este interesant, cu mult dialog pe care recunosc că l-am cam pierdut pe alocuri. O terapie de grup în care clienții sunt animale „cu probleme” inerente speciei și clasei lor. Călugărița, Mantris Religiosa, de pildă, care este binecunoscută pentru canibalism sexual, este o pacientă adusă la psihoterapia de grup. Ideea este că normalul este ceva relativ și că noi oamenii încearcăm uneori să ne schimbăm trăsăturile comportamentale, care de fapt sunt înrădăcinate în ceea ce ne face să fim diferiți de ceilalți și speciali.
„Bao” vorbește despre părinți, atunci când își văd „cuibul părăsit”, atunci când copiii cresc și pleacă de acasă. Apare cel sau cea necunoscut/ă, străin/ă, care însă, printr-un comportament drăguț, poate cumva alina suferința celor rămași singuri. Eu nu am avut această experiență frumoasă, din păcate… și nu știu cum e.
„One Small Step” nu aduce multă emoție, pentru că ideea este prea mult uzitată. Năzuințele unei fete Chineză-Americană care se dorește cosmonaut. Tatăl, cizmar, este mereu alături de ea, până într-o zi, când nu mai este. Și atunci, abia atunci, fata pornește cu asiduitate să învețe mai bine, pentru a-și împlini visul. Nu apare foarte clară asocierea cu dispariția tatălui.
