Hytti nro 6 (2021)
Regia: Juho Kuosmanen
Distribuția: Yuriy Borisov, Seidi Haarla, Yuliya Aug
Eram curios să văd ‘Compartment no 6’, filmul regizorului finlandez Juho Kuosmanen, care este unul dintre filmele cele mai premiate din circuitul festivalurilor în acest an special care este 2021. Filmul este un ‘road movie’ sau daca vreți un ‘railroad movie’, a cărui acțiune se petrece în cea mai mare parte a timpului într-un tren care gonește prin stepa rusească de la Moscova spre Murmansk, în nordul îndepărtat, dincolo de Cercul Polar. Doua personaje care nu au nimic în comun în afară de motive suficiente pentru a nu se putea suferi una pe celălalt sunt obligate să-și petreacă cele trei zile și două nopți ale călătoriei împreună. Formula pare destul de răsuflată, mai ales că în linii mari se întâmplă ceea ce cam orice spectator prevede după primele zece minute ale filmului, și totuși, dincolo de povestea nu foarte originală filmul reușește să cucerească prin sinceritate și prin modul firesc și empatic în care sunt tratate personajele și realitatea din jurul lor.
Regizorul și eroina principală sunt finlandezi, dar acțiunea se petrece în Rusia, cândva la sfârșitul anilor ’90. Laura (Seidi Haaria), studentă la Moscova, plănuiește o călătorie la Murmansk, în nordul îndepărtat al Rusiei, împreună cu Irina, iubita ei rusoaică. Aceasta renunță în ultimul moment și din cele ce vor urma înțelegem că legătura se cam terminase din punctul ei de vedere. Laura pleacă singură, cu un tren cu vagoane de dormit, scopul călătoriei fiind de a vedea niste petroglife vechi de 10 mii de ani, care îi suscită interesul de viitoare arheologă. În tren este repartizată în același compartiment cu un tânăr rus pe nume Ljoha (Yuriy Borisov), un ins bețiv și grosolan. Încearcă să găsească loc în alt compartiment, dar este imposibil. Călătoria promite să devină un coșmar, comunicarea dintre cei doi fiind îngreunată de diferențele de limbă (Laura vorbește doar o rusă elementară), de cultură, și de aburii alcoolului. De aici însă lucrurile vor evolua.
Interacțiunea dintre cei doi funcționează minunat, și chiar dacă situațiile nu sunt inedite – le-am văzut deja în multe filme de gen comedii romantice – subtilitatea scenariștilor, talentul și ‘chimia’ dintre cei doi actori reușesc să facă relația credibilă și umană, lăsând loc pentru subtexte și interpretări multiple. Elementul romantic apare tărziu, și până atunci comunicarea dintre cei doi tineri nu se bazează nici pe limbă (care este mai degrabă instrument de neînțelegere decât de înțelegere) și nici pe atracție sexuală. Diferențele culturale sunt descrise cu subtilitate, jonglând printre stereotipuri. Putem desigur să ne întrebam cât de veridică este imaginea Rusiei din primul deceniu de după comunism care ne este prezentată pe ecran.
Cunosc destul de puțin cinematografia finlandeză, cu excepția câtorva filme ale lui Aki Kaurismaki, așa încât nu sunt sigur dacă aprecierea mea este corectă, dar mi s-a părut că în comparație cu ceea ce am văzut, accentul este mai puțin pe dimensiunile comică și sarcastică și mai mult pe legătura și comunicarea umană dintre personaje. În alte cuvinte, ‘Compartment no 6’ arată mai degrabă ca un film rusesc regizat de un finlandez și având un personaj central o tânără finlandeză decât ca un film finlandez. Oricum și în orice raft l-am pune este un film simplu și bun, a cărui vizionare are șanse să facă plăcere multor spectatori. Actorii joacă excelent, iar cinematografia face din vizionarea scenelor din tren, din locuințele rusești, sau din stepa înghețată o experiență imersiva. Deciziile juriilor unor festivaluri cum sunt cele de la Cannes sau Ierusalim cred că vor fi în acest caz validate de primirea publicului.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
