Un condé (1970)
Regia: Yves Boisset
Distribuția: Michel Bouquet, Françoise Fabian, Gianni Garko, Michel Constantin
Yves Boisset nu face parte dintre regizorii francezi faimoși, ceea ce amplifică pentru mine surpriza (plăcută) care a fost vizionarea filmului sau din 1970 ‘Un condé’ (‘The Cop’). Regizorul, care fusese asistent – printre alții – al lui Jean-Pierre Melville, demonstrează aici nu numai că învățase de la maestru multe dintre secretele meseriei, dar și că avea curajul de a combina genul filmului noir (cu tradiție în cinematografia franceză) cu filmul politic. Rezultatul face din ‘Un condé’ atât un divertisment violent în genul filmelor în care polițiștii sunt doar cu un strop mai puțin răi decât gangsterii cu care se confruntă, cât și un film politic în care mesajul este cu atât mai clar cu cât personajele sale se cufundă în corupție morală. În perfectă sincronicitate cu ceea ce se petrecea în aceiași perioadă în cinematografia americana, ‘Un condé’ aduce pe ecran un erou ‘vigilante’ cu care, ca spectatori, ne identificăm o vreme, până în momentul în care violențele se acumulează și începem să ne punem întrebarea dacă dreptatea atinsă prin mjloace ilegale mai rămâne dreptate, chiar și în situații în care se pare că nu exista o alternativă a recursului la violenta.
Mi-a plăcut felul în care este expusă povestirea. Începe cu o reglementare de conturi în lumea interlopă între o bandă de mafioneri care nu ezita să folosească orice fel de violență pentru a-și atinge scopurile și proprietarul unui local care refuză să le cedeze și plătește cu viața. Când sora acestuia și prietenul său cel mai bun decid să se răzbune, ca spectatori nu putem să nu empatizam cu sentimentele lor. Intră în acțiune o pereche de polițiști care par incoruptibili și care, tocmai pentru că sunt cinstiți sunt marginalizați într-un sistem care preferă să ajungă la un ‘modus vivendi’ cu criminalii. Când unul dintre ei este ucis de aceeași bandă de mafioți, răzbunarea pare justificată, și iarăși, că spectatori, suntem implicați. Problema este că lumea descrisă în film nu cunoaște metode curate pentru a-și atinge scopurile. Răzbunările înseamnă omucideri, iar polițiștii folosesc metode de anchetă demne de Gestapo. Realizat în 1970, ‘Un condé’ conține un puternic mesaj post-1968, de protest împotriva violențelor politiei, mesaj pe care Yves Boisset îl va continua în filme următoare.
Realizat în perioada de vârf a genului ‘film noir’ în cinematografia franceză, gen care absorbise o parte dintre talentele Noului Val, ‘Un condé’ nu este mai prejos de multe din vârfurile mai cunoscute ale genului. Contribuie la acesata scenariul clar și inteligent, concepția vizuala consistentă și faptul că personajele nu sunt judecate moral pentru ceea ce fac. Ele comit fapte atroce pentru cauze nobile: prietenia, combaterea criminalității, lupta împotriva corupției în poliție. Dacă există un vinovat, acesta este sistemul care nu le lasă prea multe alternative. Michel Bouquet creează unul dintre cele mai bune roluri ale carierei sale iar Michel Constantin își adaugă încă un rol din acelea care l-au făcut actor preferat al filmelor cu gangsteri de-a lungul a câteva decenii. Recomand filmul, care intră în opinia mea în categoria perlelor cinematografice care se cer redescoperite.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.encyclocine.com/index.html?menu=72608&film=15813)
