Far from the Madding Crowd (2015) – Departe de lumea dezlănţuită
Regia: Thomas Vinterberg
Distribuția: Carey Mulligan, Matthias Schoenaerts, Juno Temple, Michael Sheen, Tom Sturridge
La câteva decenii de la ecranizarea ce a primit o nominalizare Oscar pentru coloana sonoră, Far from the Madding Crowd (1967) în regia lui John Schlesinger, romanul lui Thomas Hardy este din nou ecranizat, de către Thomas Vinterberg, care aduce un plus față de ecranizarea precedentă prin imaginile ce împachetează într-o manieră fermecătoare mesajul și prin participarea unor actori ce domină scena prin simpla lor prezență.
Trebuie să recunosc că după Mândrie și prejudecată, romanul lui Hardy ocupă un loc important în preferințele mele, fiind romanul independenței feminine ce cauzează necazuri, mai ales în Anglia victoriană. Hardy totuși ascunde consecințele acestei încăpățânări feminine sub tragismul destinului, prezentându-ne fragilitatea, vulnerabilitatea și „prostia” feminină, dar fără a diminua curajul și inteligența acesteia.
După succesul înregistrat cu filmul The Hunt (2012), Thomas Vinterberg se întoarce la clasici, viziunea lui amintindu-mi puțin de Pride and Prejudice în regia lui Joe Wright, în ceea ce privește frumusețea imaginilor, modernismul costumelor și carisma personajelor. Dar este viziunea lui Vinterberg asupra lumii dezlănțuite și e una frumoasă, cu un Gabriel (interpretat de enigmaticul Matthias Schoenaerts) mai pasional în priviri decât Bathsheba Everdene (interpretată de suava Carey Mulligan), mai degrabă inocentă și îndărătnică.
Firul epic este același, Bathsheba Everdene o fată orfană, moștenește ferma unchiului ei, noul statut permițându-i să se joace cu statutul de femeie independentă, care nu are nevoie de un soț, ci de un bărbat care să o îmblânzească. Refuză oferta domnului Oak și o amână pe cea a domnului William Boldwood, pentru a-l accepta pe sergentul Troy, un bărbat fără scrupule, pentru simplul motiv că acesta era îndrăgostit de o altă femeie. Ce tehnici folosește Gabriel pentru a câștiga dragostea capricioasei stăpâne care, acum, că are un pian, devine și mai greu de cucerit, rămâne de văzut!
Destin, dragoste, un demon ce sălășluiește în fiecare dintre noi și care ne face viața grea, demon ce poate să-și facă apariția chiar și printr-un capriciu, toate acestea prezentate pe fondul unei critici aduse industrializării, aspect atins în film prin preamărirea agriculturii și a naturii.
Notă: 10/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=WCm1XNVD_0c’]
2 comments
Abia aştept să văd ecranizarea, a fost una din cărţile mele preferate în liceu 🙂
E un film foarte frumos, merită văzut și chiar comparat cu ecranizarea din 1967. Sunt curioasă ce ecranizare vei prefera.