Exodus (1960)
Regia: Otto Preminger
Scenariul: Leon Uris, Dalton Trumbo
Distributia: Paul Newman, Eva Marie Saint, Ralph Richardson, Peter Lawford, Lee J. Coob, Sal Mineo, John Derek, Jill Haworth, Alexandra Stewart
Castigator in anul 1961 al unui Oscar la categoria Best Music, Scoring of a Dramatic or Comedy Picture – Ernest Gold; nominalizat la categoriile Best Actor in a Supporting Role, Sal Mineo si Best Cinematography, Color Sam Leavitt; Castigator in anul 1961 la Golden Globe categoria Best Supporting Actor – Sal Mineo si nominalizat la categoriile Best Original Score Ernest Gold si Most Promising Newcomer – Female – Jill Hayworth- aceasta productie a studiourilor 20th Century ar fi meritat a fi incadrat in lista celor „1001 de filme pe care trebuie sa le vezi intr-o viata”, atat din punct de vedere al istoriei dramatice a faptelor prezentate dar si din punct de vedere al echipei de realizatori: regizor, scenaristi, director de imagine, compozitor si nu in ultimul rand distributia de mare clasa. Ca sa nu mai vorbim despre succesele de box office inregistrate.
Repet, dramatismul faptelor prezentate si problematica zonala sunt extrem de acute si in ziua de astazi.
Corespondent de razboi in timpul conflictului arabo-israelian in anul 1956, Leon Uris a publicat romanul sau in anul 1958 si l-a intitulat Exodus, dupa numele vasului (fost Olympia) pe care s-au imbarcat in anul 1947 – din portul Famagusta catre Haifa (Palestina) cei 611 emigranti evrei europeni ajunsi in Cipru cu nava Steaua lui David (Maghen David).
Suntem in timpul mandatului britanic in Palestina, in momentele premergatoare discutiilor de la Natiunile Unite, care urmau sa se finalizeze cu votarea rezolvarii problemei palestiniene, privind infiintarea Statului Israel. Suntem insa sub imperiul Declaratiei de la Balfour, din 1917, cand Liga Natiunilor a impus Angliei mandatul in Palestina, pentru asigurarea linistii si pacii in zona si cand s-au facut promisiuni exprese arabilor, privind stavilirea intrarii evreilor in Palestina, in vederea pastrarii suprematiei numerice arabe. 500.000 de evrei din Palestina, inconjurati de 50.000.000 de arabi
Dar suntem si in momente in care zeci de mii de evrei din Europa, supravietuitori ai lagarelor de concentrare naziste, majoritatea ramasi fara familii, fara case si fara tara, sunt in cautarea unui camin, posibil numai in Tara Sfanta.
Cateva mii de evrei refugiati sunt internati in Tabara de la Karaolos, in Cipru. Britanicii nu ii vor in Cipru, dar nici arabii nu ii vor in Palestina.
In afara de faptele istorice relatate, filmul creaza o paleta de neuitat de personaje, pline de sentimente si trairi specifice momentului, conflictului, traditiilor.
Ari Ben Canaan, un rebel al Haganei, organizatie paramilitara evreiasca in timpul mandatului britanic in Palestina intre 1920-1948 (devenita mai apoi miezul Fortelor Armate de Aparare a Israelului), e un fost capitan in Brigada Evreiasca a armatei britanice in cel de-al doilea Razboi Mondial. Obtinand prin traficare un cargou, el reuseste sa ii urce pe nava pe cei 611 emigranti, pregatind nava pentru drumul ilegal catre pamantul Sfant. Britanicii blocheaza actiunea, nava este tinuta ostatica, refugiatii intra in greva foamei. In fata determinarii evreilor, englezii renunta si elibereaza nava. Tatal lui Ari, Barak Ben Canaan (nascut Jossi Rabinsky in Rusia), este seful Agentiei Evreiesti pentru Palestina, iar unchiul lui Ari este Akiva (nascut Yakov Rabinsky), sef al Macabienilor, o organizatie militanta de baza a Irgunului. Se poate lua in consideratie faptul ca biografia lui Ari Ben Cannan are inspiratia in elemente biografice ale lui Moshe Dayan, liderul militar si politicianul renumit al Israelului..
Sunt zilele premergatoare reuniunii Natiunilor Unite pentru dicutarea si votarea impartirii Palestinei in doua state – Evreu si Arab. Irgunul – organizatia zionistilor radicali se impotriveste Agentiei Evreiesti care incearca sa creeze statul evreu prin mijloace politice si diplomatice, astfel incat pune la cale atacuri teroriste impotriva ocupantilor englezi, unul dintre acestea fiind explozia detonata la Hotelul King David, sub conducerea lui Dov Landau.
Operatiunea de eliberare a lui Akiva, asteptandu-si executia in fortareata de la Akka, apoi periplul prin satele druze, sprijinul lui Taha mukhtarul din Abu Yesha, atacul arabilor condusi de marele muftiu al Ierusalimului, fuga copiilor din Gan Dafna, amenintati si de englezi dar si de ambuscada militiilor arabe, moartea lui Taha ucis de extremistii arabi, votul favorabil al Natiunilor Unite pentru divizare si speranta ca in viitor „evreii si arabii vor putea convietui in aceasta vale”, „vor putea fi prieteni”, „vor putea lucra impreuna ca egali”….”vor putea imparti in pace acest pamant”. Cati ani au trecut…63 de ani… 63 de ani de sperante si de ingrozitor de multe victime ale acestor sperante….
Pentru ca este imposibil sa vezi azi acest film, fara perspectiva evenimentelor ulterioare anilor 1948, fara razboiul de 6 zile din 1967, fara evenimentele relatate de Spielberg in Munich…si cate alte tragedii….
Si sa ne gandim putin la extraordinara performanta a lui Newman in acest film, dar si la performantele celorlalti actori, care au devenit in timp, ca si Paul Newman, mari stele ale filmului: Sal Mineo, David Opatoshu, Eva Marie Saint, Jill Haworth.
Si la curajul producatorilor MGM, care au cumparat drepturile de ecranizare cu care Leon Uris si-a finantat documentarea necesara scrierii romanului sau. Si la performanta lui Otto Preminger, care si-a condus filmul spre premii si nominalizari internationale!
Pentru mine, Exodus va fi mereu un film zguduitor, de referinta, o fresca dramatica a eforturilor nasterii Statului modern Israel si care din punct de vedere cinematografic rezista cu succes si in secolul 21.
Andy Williams interpretand tema principala, compusa de Ernest Gold:
Aduc aici, tangential si piesa renumita Tzena, tzena, Join the Celebration care a fost scrisa in vremea Mandatul britanic, de Issachar Miron, un emigrant polonez, pe versurile lui Yechiel Chagiz. Miron a compus acest cantec in timp ce servea in brigada Evreiasca a Fortelor britanice, in 1941. Cantecul a devenit popular in Palestina si a fost difuzat apoi la Radioul israelian in primele zile ale Statului Israel. Interpreteaza formatia Weaver – in 1951 – care a facut cunoscuta piesa pe tot cuprinsul Americii.
