Entre les murs (2008)

Entre les murs (2008) – The Class – In clasa
Regia: Laurent Cantet
Distributia: François Bégaudeau, Agame Malembo-Emene, Angélica Sancio

Prima impresie pe care mi-a produs-o acest film este aceea a unei diferente majore dintre sistemul romanesc de invatamant si cel francez. Pentru o mare parte din film, putem observa si gandi cum am reusit noi sa ne inchistam intr-un sistem invechit, care nu stimuleaza gandirea elevilor, care nu reuseste sa ii pregateasca pentru viata fiindca se invata prea multa teorie, se dicteaza comentarii impresionant de lungi doar pentru a fi invatate cuvant cu cuvant de catre elevi, fara nicio sansa pentru a-i transforma in adultii de maine. Sau este doar impresia mea dupa cei 12 ani de invatamant, din care nu imi aduc aminte nicio discutie cu profesorii mei asemanatoare macar cu cele din acest film. Doar pentru asta si filmul ar trebui sa devina materie obligatorie nu in scoli, ci pentru toti profesorii din invatamantul romanesc.

Dupa cum rezulta si din numele filmului, mare parte a acestuia se desfasoara intr-o sala de clasa, chiar in clasa profesorului de franceza, François Marin (François Bégaudeau). Elevii sunt amestecati, este poate o clasa tipica din Franta contemporana, in care intalnim putini francezi get-beget si mai multe etnii care populeaza aceasta tara in prezent: un chinez cu parintii amenintati de expulzare, un malian si un marocan, care fiecare isi sustine propria echipa de fotbal la apropiata Cupa a Africii, un francez din Caraibe care considera ca este ba francez, ba caraibian, fete ciudate, nonconformiste, care isi urmaresc mai degraba propriul interes decat sa incerce sa invete ceva noi de la scoala. Un mix de personaje si personalitati, greu de imblanzit, de adus pe acelasi drum, de comunicat in zeci de limbaje diferite.

Cu toate acestea, François pare sa se descurce: lectiile mi s-au parut o adevarata delectare in comparatie, cum spuneam, cu ceea ce am facut eu la scoala. Se stimula cu orice ocazie gandirea proprie, interpretarea diferitelor cuvinte si sintagme prin propriul filtru al gandirii si se explica pe intelesul fiecaruia sensul acestuia. Se incerca inocularea mintii elevilor cu compuneri atent alese, cum ar fi aceea a autoportretului, astfel incat experienta fiecaruia sa fie trecuta prin propriu filtru, iar acestia sa incerce sa se inteleaga in primul rand pe ei si apoi pe cei din jurul lor. O altfel de scoala, nu?

Desi filmul pare ca nu are un subiect clar si bine definit (cu toate ca numai ilustrarea unui sistem de invatamant, cel francez, mi se pare suficienta), conflictul dintre François Marin si elevii sai sta sa izbucneasca in orice moment, este vorba pana la urma de un conflict intre autoritati si rebeli, intre profesor si elevii sarmani, care prefera sa stea pe strada decat in sala de clasa, care sunt obligati de parinti si de societate sa frecventeze o scoala, desi aceasta este ultima lor dorinta. Care insa ingaduie din ce in ce mai greu sa fie jigniti de cei din jur, mai cu seama de catre profesori. E nevoie doar de o greseala a profesorului preferat pentru a se uni si a spune: „Pana aici!”. Intrebarile raman: care este adevarata Putere, cine trebuie sa respecte corectitudinea politica, este metoda de invatare corecta sau trebuie schimbata?

Alte impresii: Pantacruel.

Nota: 9/10