The Beguiled (2017)
Regia: Sofia Coppola
Distribuția: Nicole Kidman, Kirsten Dunst, Elle Fanning, Colin Farrell
Regizoarea Sofia Coppola și-a făcut un nume distinct de cel al ilustrului său tată din aducerea pe ecrane a lumii femeilor, cu conflictele și dramele lor, anxietățile și ambiguitățile lor, relațiile cu lumea bărbaților și rezultatele (în multe cazuri tragice) ale ciocnirii permanente a culturilor dintre Venus și Marte. Mă aștept ca oricare dintre filmele ei, oriunde și oricând este plasată acțiunea, să se ocupe de aceste teme. ‘The Beguiled’ nu este o excepție de la regulă, chiar merge mai departe și scormonește mai adânc decât filmele ei anterioare.
Filmul se bazează pe un roman al lui Thomas Cullinan, care a fost deja ecranizat în 1971 de Don Siegel cu o distribuție care îi includea pe Clint Eastwood și Geraldine Page. Cu toate acestea, nu este un ‘remake’, ci o interpretare diferită a povestirii, spusă din punctul de vedere al comunității de femei adunate într-o școală pentru fete din sudul Virginiei de la sfârșitul Războiului Civil, care salvează viața unui soldat yankeu rănit, găsit în pădurea din apropierea sediului școlii. Întreaga poveste se construiește în jurul sentimentelor amestecate de neîncredere și compasiune umană, dorință și trezirea sexuală, a diferențelor sociale și culturale dintre soldatul rănit devenit prizonierul femeilor (Colin Farrell) pe de o parte, și directoarea școlii (Nicole Kidman), asistenta ei (Kirsten Dunst) și celelalte fete de cealaltă parte. Erau vremuri de război și era un război care a schimbat America, în care tabuurile sociale și de clasă au fost spulberate. Personajele ajung în film la revelații nu numai despre natura dușmanului, dar și despre sau mai ales despre ele însele.
Mi-a plăcut modul în care a fost construită intriga și au fost dezvoltate personajele, cu excepția tinerei jucate de Elle Fanning, care ar trebui să aibă un rol cheie în schimbarea ritmului și a perspectivei la mijlocul acțiunii, dar care (din vina scenariului) oferă putine argumente, cu excepția vârstei și aspectul ei fizic. Toți ceilalți actori – Colin Farrell, Nicole Kidman și, în special, Kirsten Dunst au roluri consistente si se achită excelent de ele. Dunst crește de la film la film devenind o actriță de prim rang care iși asumă roluri din ce în ce mai complexe.
Arhitectura povestii este susținută cu grijă de munca actorilor, de decoruri (conacul care găzduiește școala, pădurile din jur cu natura care amenință să invadeze clădirea la fel cum realitățile războiului amenință universul închis al școlii de fete), de sunetele războiului care nu se petrece prea departe. Eroii păstrează o doză utilă de mister pentru ei înșiși, nici unul dintre ei nu este un sfânt sau un diavol. Sunt oameni în condiții extreme, războiul i-a făcut dușmani politici, natura i-a făcut dușmani în războiul sexelor, dar au aflat că inamicul nu este ceea ce au crezut – în bine și în rău. Această poveste de pasiuni mocnite care se transformă în thriller istoric și poveste horror, funcționează bine în regia lui Coppola. Mai trebuie să amintim care Coppola?
