The Florida Project (2017) – Proiectul Florida
Regia: Sean Baker
Scenariul: Sean Baker, Chris Bergoch
Distributia: Brooklyn Prince, Christopher Rivera, Bria Vinaite, Willem Dafoe, Valeria Cotto
Filmul se lanseaza pe ecranele Romaniei in data de 1 iunie, insa el nu se adreseaza copiilor, ci societatii “celor mari”, incepand cu parintii, continuand cu educatorii de pe toate treptele de evolutie a celor mici si nu in ultimul rand tuturor acelor entitati care conduc bunul mers si buna sanatate morala si prosperitate (materiala) a lumii in care traim.
Iar faptul ca desfasurarea actiunii filmului este stabilita in Orlando – Florida, in proximitatea marelui “DisneyLand”, reprezinta o antiteza si un paradox in acelasi timp, ceva spre notiunea de oximoron.
Deoarece copilaria fericita si lumea magica a lui Disney, au un revers in societate, totul fiind pana la urma sub guvernarea banului din buzunar (sau din cont) si a deviatiilor comportamentale si mintale ale diversilor indivizi periculosi.
Ori, lipsa banului impinge parinti debusolati spre fapte reprobabile in societate, dar avand ca scop si scuza asigurarea hranei si confortului copiilor, fara a lua in consideratie schilodirea morala a celor mici, recte deturnarea acestora de la structura morala pe care se cladeste o educatie sanatoasa.
Ori, lipsa unei sanatati mintale a celor maturi (recte boli psihiatrice chiar), pune in mare pericol viata celor mici.
Zâna cea buna in cazul acestui film ( ca un fel de conexiune la povestile si basmele magice ale lui Disney), este un zân, administratorul motelului rozaliu-movuliu “The Magic Castle”, Bobby. El este acela care vegheaza la respectarea regulilor in acest gen de stabilimente, el este acela care asigura conditiile administrative si tehnice de locuire si tot el este acela care, cu multa empatie si intelepciune, vine in ajutorul acelora aflati in cea mai neagra nevoie, chiar cu riscul de a nu-si indeplini sarcinile fisei postului. Si tot el este acela care vegheaza precum un vultur pazindu-si puii din cuib, atunci cand un pradator bolnav mintal da tarcoale nevinovatiei copiilor din motelul aflat sub manageriatul sau.
Acest film rascoleste spectatorul, care pe de o parte este martor al exuberantei, obrazniciilor minore si poftei inocente de viata si de joaca (si de mancare) a irezistibililor micuti Moonee, Scooty, Jancey si Dicky si pe de cealalta parte este martor al incercarilor de supravietuire (uneori dincolo de limita decentei) a mamei lui Moonee (Halley) si a celorlalti parinti din motel.
“Asta e viata, frate”, insa e vorba despre viata celor defavorizati, care se zbat in saracie, care nu vad scaparea la un moment dat decat in acceptarea unor munci istovitoare pentru a pune in mana copiilor lor ceva de mancare, sau la limita cea mai de jos, in acceptarea compromisului final, inselatoria si prostitutia chiar sub ochii nevinovati ai copilului, tot pentru a reusi sa plateasca chiria exosrbitanta si a oferi copilului un adapost si hrana cea de toate zilele.
Ajungand in punctul cel mai fierbinte al dramei, aparitia serviciilor sociale care aclama dreptul de a lua copilul sub protectia lor. Tragedie si pentru mama si pentru copil!
O analiza fina si in acelasi timp ascutit-neiertatoare a “starii natiunii” americane (dar nu numai), a acelora care se zbat sa supravietuiasca ei si familiile lor la limita saraciei, mutandu-si calabalacul de colo-colo, muncind ici si colo, acceptand slujbe prost platite. Si daca vorbim despre femei tinere si frumoase – acceptand pana la urma (poate din slabiciune) ca ultima salvare – prostitutia si daca vorbim despre femei varstnice – acceptand sa-si creasca nepotii din ajutorul social. Oameni in deriva, nascuti si educati insufficient, nepregatiti pentru societatea in care traiesc.
Si in momentele cele mai dramatice ale povestii, scenaristii si regizorul gasesc un final superb, o explozie a sperantei copilaresti intr-o salvare ce poate veni de acolo, dinspre Disneyland, catre care alearga Moonee si Jancey. Trebuie sa mai ai in suflet ceva din copilul care ai fost, pentru ca sa intelegi acest final. Ceea ce nu este prea la indemana oricui.
Un film minunat din punctul meu de vedere, dealtfel nominalizat in 2018 la Oscar, la Globurile de Aur si la Premiile BAFTA (vorbim despre prestatia lui Willem Dafoe), prezent si la Cannes la sectiunea Quinzaine des Réalisateurs, castigator la AFI AWARDS – pentru “Movie of the Year”, castigator la “Alliance of Women Film Journalists” (prestatiile lui Willem Dafoe si Brooklynn Prince), castigator la “Broadcast Film Critics Association Awards” (Brooklynn Prince pentru cel mai tanar interpret), castigator la “Central Ohio Film Critics Association” (cel mai bun regizor – Sean Baker) si multe alte premii si nominalizari.
Scenariul si regia (Sean Baker si Chris Bergoch) de mare finite si inteligenta, nota aparte (nu si singura, din fericire) in cinematografia americana contemporana, camera de filmat superprofesionista si empatica – Alexis Zabe (fiti atenti la scenele in care trei copii fac posta un cornet de inghetata) si o distributie foarte bine selectata si indrumata. Nu va mai vorbesc de un Willem Dafoe care transmite spectatorului tot ceea ce ar trebui sa insemne si sa fie in orice individ umanitatea, empatia, dorinta de a ajuta, de a ocroti, de a face ce are de facut si de a fi in slujba binelui celorlalti. Si cu pretul greu al propriei suferinte in fata nedreptatilor sociale.
Bria Vinaite (star Instagram 🙂 ), interpreta lui Halley, foarte tanara, aflata la primul sau film serios, are o abordare perfecta a rolului, o suavitate amara si un gen special de inocenta, care o transforma oarecum intrun Inger cazut, intr-o Zână neajutorata si pedepsita, dar care intelege (gresit poate pentru noi) ca trebuie sa faca orice pentru copilul ei.
Si in final, copiii… O extraordinara Moonee, Brooklynn Prince e pe barricade din 2017 si are in lucru deja pentru 2019. Atata pofta de joc, asa o mutrisoara frumoasa si inocenta si cata munca si rabdare si devotament si ambitie si talent se ascund probabil in spatele unui rezultat de mare performanta. La fel ca si Valeria Cotto (Jancey), perfect neprofesionista (inca) si Christopher Rivera (Scooty) – cu ceva antecedente nesemnificative. Copii minunati sub mana unui regizor renumit pentru proiectele sale, recompensate cu nominalizari si premii castigate, dintre care va sfatuiesc sa vedeti Tangerin din 2015.
