Dirty Harry (1971)
Regia: Don Siegel
Scenariul: Harry Julian Fink, Rita M. Fink
Distributia: Clint Eastwood, Andrew Robinson, Harry Guardino
Cu Dirty Harry (Comisarul Harry), urmat de cele patru sequels Magnum Force (Forta pistolului) in 1973, The Enforcer (Inspectorul Harry nu se da batut) in 1976, Sudden Impact (Intoarcerea inspectorului Harry) in 1983 (regizat de insusi Eastwood) si The Dead Pool (Inspectorul Harry si jocul mortii) in 1988, Clint Eastwood, s-ar putea spune, “a rupt inima mapamondului”, venind cu confirmarea talentului si a prezentei sale cinematografice inconfundabile, conturate inca de la productiile in care lucrase sub mana lui Sergio Leone. De-a lungul prodigioasei sale cariere de actor, regizor, producator, muzician, compozitor, pianist, amprentele lui Clint Eastwood asupra celei de-a saptea arte au fost recompensate cu numeroase nominalizari si premii internationale.
Si iata ca in anul 2008, acest Dirty Harry pe care tocmai l-am revazut, a fost selectionat de catre Empire Magazine, pentru a intra in topul celor 500 cele mai mari filme ale timpurilor (The 500 Greatest Movies of All Time).
Anul lansarii personajului “Dirty Harry” – 1971 este de altfel si anul in care Clint Eastwood a debutat si ca regizor, cu productia Play Misty for Me. “A Good Year”, ca sa parafrazez titlul romanului lui Robert Mayle ecranizat de Ridley Scott :).
Recunoscator oamenilor care au crezut in talentul sau si i-au influentat formarea sa artistica complexa, cu multi ani mai tarziu, Clint Eastwood a dedicat filmul sau Unforgiven – 1992 (4 premii Oscar 1993) lui Don Siegel si Sergio Leone.
La urmatoarele linkuri, aveti un cumul impresionant de fotografii si de informatii privind impresionanta cariera a acestui megastar aflat in al 81-lea an al unei vieti pline de realizari artistice impresionante: IMDb, Starpulse-Biografie si Filmografie, Morethings.
Si intorcandu-ma la Dirty Harry, trebuie sa spun ca Eastwood, sub mana lui Don Siegel, a realizat un portret original al unui caracter de politist american iesit din tiparele obisnuite: un tip dedicat muncii sale, profesionist dar lucid, constient de scaderile si lacunele birocratice ale legii si ale Standard Operating Procedures impuse Politiei si care isi construieste propriile metode (sublegale si uneori nonetice) de abordare in lupta contra infractionalitatii criminale.
Posesor al unei arme Smith & Wesson Model 29.44 Magnum (pe tot parcursul seriei Dirty Harry), politistul Harry Callahan aplica o metoda psiho-radicala asupra criminalilor pe care in final, reuseste sa ii ingenuncheze dupa urmariri dramatice, replica lui fiind:
„I know what you’re thinking. „Did he fire six shots or only five?” Well, to tell you the truth, in all this excitement I kind of lost track myself. But being as this is a .44 Magnum, the most powerful handgun in the world, and would blow your head clean off, you’ve got to ask yourself one question: Do I feel lucky? Well, do ya, punk?”. O replica care poate aduce viata sau moartea!
Pentru criminalul in serie, psihopatul „Scorpion” – „un nebun in libertate”, care terorizeaza orasul San Francisco, ucigand victime civile, alese aleatoriu, dar din diverse paturi sociale, jocul final alba-neagra in fata Magnumului lui Callahan, este fatal!
Superbul oras San Francisco, personajul mereu prezent in economia filmului, palpitand viu cu impozantele sale zgarie-nori, circumscris in imagini repetate impresionantului Golden Gate Bridge, rasufla usurat in finalul filmului. Criminalul nebun este eliminat. Este ucis in urma acestei „rulete rusesti”, de glontul lui Callahan.
Fara aceasta dedicare a lui Dirty Harry, criminalul si-ar fi continuat seria faptelor abominabile, asa cum a facut-o si dupa ce echipa celor doi politisti – Harry si Chico Gonzales a reusit sa-l prinda prima oara si sa-l aduca in fata procurorului. Si iata cum a fost prins si livrat prima oara Scorpionul organelor procuraturii:
Actiunea dramatica a livrarii celor 200.000 dolari ceruti rascumparare pentru viata unei fete rapite (ale carei ore de supravietuire sunt numarate) – o goana nebuna prin tot orasul, de la o cabina telefonica la alta – pentru noi instructiuni – actiune finalizata in Parcul Mt.Davidson i-a sfarsit cu ranirea grava a Scorpionului, dar si cu fuga lui. Scorpionul fuge, se pravaleste cu cutitul politistului infipt adanc in picior si cu ochii incarcati de ura atintiti la crucea inalta de beton la poalele careia avusese loc confruntarea dintre cei doi. Incrancenat, dornic sa salveze viata fetei tinuta ostatica, Callahan reuseste sa gaseasca barlogul Scorpionului, intr-un ritm nebun si tensionat urmarirea se incheie in mijlocul stadionului, unde printre racnete de durere, politistul ii smulge cu forta asasinului, marturisirea locului in care o ascunsese pe victima sa. Insa fata rapita nu mai poate fi salvata, trupul ei gol este scos dintr-un tub de beton aflat undeva sub marele pod al orasului. Si aici apare fisura! Pentru ca politistul nu a respectat drepturile prezumtivului vinovat, pentru ca a patruns in barlogul lui fara mandat, pentru ca l-a terorizat ca sa faca marturisiri, pentru ca nu i-a acordat ajutor medical si dreptul la un avocat…. pentru ca i-a violat drepturile conforme amendamentelor 4, 5…6, 14 si cate or mai fi fost din Constitutie… criminalul este eliberat. Si va ucide din nou, „pentru ca ii place”!.
Dirty Harry – „dirty” pentru este pus in aceasta situatie – ca si in altele precedente, sa actioneze in afara eticii si standardelor impuse de lege – prin metode neortodoxe dar din profesionalism si convingerea ca trebuie sa curete orasul de duhoarea acestui criminal, se afla pe urmele Scorpionului si il placheaza de aproape in libertatea pe care justitia i-a oferit-o acestuia. Cinic si dement, increzator in steaua sa norocoasa si dornic sa scape de insistenta politistului, criminalul isi insceneaza o crunta bataie pe care in interviurile sale catre marile ziare printre care si Chronicle, o pune tot pe seama fortelor legii, in speta pe seama locotententului Callahan. Si Scorpionul castiga timp. Suficient timp pentru a lua ostatic un autobuz scolar, cu soferita lui si sapte copii nevinovati. Suficient timp pentru a adresa o noua cerere indolenta Primariei orasului: 200.000 dolari si un avion pregatit cu care sa se evapore cu prada sa. „Ii voi ucide cu placere, daca nu faceti exact ce spun eu”. De data aceasta, Harry refuza sa fie comisionar, nu mai vrea sa fie „delivery boy”, va lupta asa cum stie el, decent conform simtului sau de dreptate, gresit poate conform jaloanelor eticii politistului american ingenunchiat de amendamente si proceduri. In goana autobuzului catre aeroportul din Santa Rosa, Dirty Harry sare de pe inaltimea unui pod, aterizeaza pe acoperisul masinii, secvente dramatice, autobuzul si ostaticii sunt parasiti, cei doi protagonisti isi continua urmarirea pe malul apei, in incinta unei fabrici, schimburi de impuscaturi de-a lungul benzii transportoare a pietrisului concasat si iata-i din nou pe Scorpion si pe Harry fata in fata si din nou criminalul isi ia drept pavaza o victima inocenta, un copil care pescuia prin locurile acelea. Confruntarea tipica – coborata parca din experienta westernurilor spaghetti, dar plina de dramatism. Hotararea si iuteala de mana a locotenentului sunt determinante si glontul sau ajunge in umarul criminalului. Cu fata tumefiata de furie, cu latele blonde rascolite in jurul capului odios, Scorpionul ingenunchiat pe ponton, langa apa, aflat in catarea armei politistului, incearca sa se reculeaga si intinde mana catre pistolul pe care il scapase in cadere.Ascultam din nou recitativul lui Callahan: „Stiu la ce te gandesti! Te intrebi daca am tras sase focuri sau doar cinci? Sincer sa fiu si eu am uitat cu toate emotiile astea. Dar asta e un MAGNUM 44, cel mai puternic pistol din lume, care ti-ar zdrobi capul; trebuie sa te intrebi <ma simt norocos?> Te simti norocos, nenorocitule?”. Si bineinteles – glontul lui Harry e mai rapid si trupul fara viata al Scorpionului pluteste pe apa.
Nemiscat, Harry Callahan priveste o secunda trist catre cer, apoi extrage din portvizit insigna sa de politist in sapte colturi „inspector 2211 S.F.Police”, o arunca in apa, se intoarce si silueta sa supla si dreapta se indeparteaza. Un final putin prea teatral, putin cam eroic, dar extrem de potrivit pentru luptatorul intru dreptate Dirty Harry si pentru povestea pe care ne-o istoriseste acest film.
Clint Eastwood a lasat o amprenta puternica asupra acestui rol, ca de altfel asupra tuturor personajelor carora le-a dat viata. Cu multa economie de miscari si mimica, transportandu-si lent sau agil, dar mereu hotarat, silueta subtire si ingrijit invesmantata in costumul clasic de trei piese plus cravata cu nodul bine legat peste camasa incheiata pana la ultimul nasture, privind trist si concentrat imaginea orasului amenintat de criminali, talhari, scursori ale societati, transfigurandu-se atunci cand incrancenat – aplica propria lege si asaneaza atat cat ii sta in putinta, aceasta lume atat de incercata, sau dand replici pline de umor frust – cum e aceea referitoare la un violator urmarit si impuscat „ cand un barbat urmareste dezbracat o femeie, cu un cutit si vizibil excitat, nu strange fonduri pentru Crucea Rosie”, actorul Clint Eastwood a creat un tip de erou inconfundabil, profund uman, cu principii morale solide, pentru care dreptatea este numai aceea care pedepseste si starpeste raul din radacina, chiar daca uneori, aceasta pedeapsa este nevoita sa actioneze in afara cadrului legal rigid sau permisiv. Iar colaborarea actorului lui cu regizorul Don Siegel, dupa cum spuneam si-a lasat amprenta atat asupra artistului, cat si a asupra omului Clint Eastwood. Ceea ce este un lucru cu adevarat extraordinar!
Andy Robinson, interpretul Scorpionului il secondeaza impecabil pe Eastwood, intruchipand perfect raul, nebunia, crima, salbaticia si cruzimea nemasurate, stari si sentimente bine oglindite pe figura sa mobila, in ochii si in ranjetele unui veritabil psihopat.
De remarcat, dupa cum spuneam, imaginile superbe citadine, Bruce Surtees lucrand de multe ori in echipa alaturi de Clint Eastwood.
De altfel si Lalo Schifrin, eminent muzician – pianist, dirijor si compozitor nascut in Argentina a lucrat alaturi de Clint Eastwood la productia multora dintre peliculele din filmografia acestuia si iata un link catre o tema muzicala din acest film:
Nota: 8.5/10
Delia
1971 a fost unul dintre anii cei mai importanti in cariera lui Clint Eastwood. Trilogia de western-uri spaghetti regizata de Sergio Leone dupa ce se bucurase de un succes imens in Europa si Japonia cucerise in final publicul american, chiar daca o parte din critici inca strambau din nas (Roger Ebert dela Chicago Sun-Times, unul dintre criticii mei preferati isi va revizui abia dupa decenii aprecierile despre filmele lui Leone) si avea deja la Hollywood reputatie, statut si salarii cu ordine de marime mai mari decat cu 4-5 ani in urma. In acelasi an Eastwood se afla pentru prima data si de cealalta parte a aparatului de filmat facandu-si debutul regizoral si incepand o a doua cariera in cinematografie, o cariera dupa opinia mea cel putin la fel de importanta ca si cea de regizor. Si in fine, in acel an, Eastwood il joaca pentru prima data pe ‘Dirty Harry’.
Regizorul lui ‘Dirty Harry’ era Don Siegel, veteran al perioadei filmelor de actiune de serie B din anii 50, al carui palmares mai includea in acel moment unul dintre filmele de mare succes al lui Elvis Presley ‘Flaming Star. In pofida diferentei de varsta Siegel si Eastwood devenisera prieteni apropriati, si daca Eastoowd va declara mai tarziu ca multe dintre secretele meseriei de regizor le-a invatat de la Siegel, acesta ii va datora lui Eastwood cel mai mare succes al carierei sale cu filmul despre care discutam aici.
La revizionare aproape dupa patru decenii dela realizare ‘Dirty Harry’ mi s-a parut un film de actiune care nu a ‘imbatranit’ prea bine, dar care pune niste probleme de actualitate si astazi. Povestea detectivului Harry Callahan din San Francisco specializat in afacerile murdare si indeplinirea misiunilor pe care nimeni altcineva nu vrea sa si le asume, confruntandu-se cu sistemul de legi si reguli care par sa favorizeze delicventii si nu pe aparatorii legii arata astazi teribil de ‘deja-vu’. La fel ne par cunoscute relatia cu partenerul novice nedorit care devine un ajutor si un element de actiune indispensabil, sau chiar si urmaririle pe strazile San Francisco-ului. Ucigasul psihopat, sefii obtuzi, politicienii slabi si gata de a ceda santajului raufacatorilor pentru a castiga un ragaz de liniste, toti par familiari. Meritul filmului lui Siegel este ca in anul 1971 era primul sau dintre primele care aducea impreuna toate aceste teme si personaje in acelasi film, legandu-le intr-o actiune coerenta si descrisa cursiv, fara prea multe meandre si ramificatii.
Clint Eastwood abandoneaza aici poncho-ul din vestul salbatic pentru sacoul elegant al politistului secolului 20, dar aduce din filmele precedente masca de calm imperturbabil, maiestria manevrarii pistolului si economia de cuvinte, care atunci cand este incalcata face loc multor replici memorabile. Personajul construit de Eastwood in acest film se confrunta cu dileme morale asemanatoare cu cele cu care se va confrunta personajul Jack Bauer din serialul ’24’ cu trei decenii si jumatate mai tarziu. Cand vieti omenesti sunt in balanta are dreptul un om al legii sa ia legea in propriile sale maini? Cand sistemul judiciar este incapabil sa apere victimele si sa-i pedepseasca pe vinovati poate un singur individ sa-i ia locul si sa se erijeze si in judecator si in aplicator al pedepsei (care in cele mai multe cazuri este pedeapsa capitala)? La aceste dileme raspunsurile date in film sunt mult mai evidente si mai usor de dat decat in viata reala. ‘Dirty Harry’ si multe alte filme care l-au succedat au dat acestor intrebari cheie raspunsuri simpliste si problematice. Cum se spune de obicei in asemenea cazuri? ‘Nu incercati asta acasa’. In cele din urma este vorba despre filme de divertisment, realitatea este mult mai complexa.
1 comment