Systemsprenger (2019) – System Crasher – Copilul-problemă
Regizor: Nora Fingscheidt
Distribuție: Helena Zengel, Albrecht Schuch, Gabriela Maria Schmeide
Premii:
| Ursul de Aur – Nora Fingscheidt | Nominalizat |
| Trofeul Alfred Bauer – Nora Fingscheidt | Câștigător |
| Premiul cititorilor Berliner Morgenpost – Nora Fingscheidt | Câștigător |
| Cel mai bun debut – Nora Fingscheidt | Nominalizat |
Sunt așa experiențe cinefile după care, pur și simplu, nu mai poți fi exact același om. Sunt filme pe care trebuie să le trăiești până în măduva oaselor. Și sunt pelicule care te scutură de praful naivității și îți dezvăluie o realitate absolut incomodă. Un astfel de film este „Copilul – problemă” creat de regizorul Nora Fingscheidt și care, începând cu 6 decembrie, va fi proiectat în cinematografele românești.
Benni este un copil – problemă. Benni trăiește cu realitățile unui copil care, la 9 ani, este considerat toxic și se pomenește respinsă de aproape toată lumea. Transmisă ca o jucărie din mâinile unor adoptatori spre alții, aceasta se transformă într-un adevărat Mowgli urban. Visul cel mai mare al acestei fetițe este să revină alături de mama ei, care la drept vorbind, nici măcar nu o merită.
Filmul dezvăluie apatia cu care societatea încearcă să marginalizeze un copil care suferă de tulburări comportamentale, generate de anumite traume din trecut. Este refuzată de pe 30 de căminuri sociale, pentru că este etichetată drept un element periculos. Da, într-adevăr, scenele cu refulări emoționale sunt atât de dificile, încât pe moment ți se taie respirația.
Lucrurile încep să prindă o direcție pozitivă când eroina îl cunoaște pe Micha, un formator care lucrează cu delicvenții juvenili. Între copilul de 9 ani și maturul de 30 se leagă o prietenie foarte ciudată, un atașament bazat pe violență și supunere. Ambii se tem și ambii vor să se salveze unul pe altul.
Pelicula lui Nora Fingscheidt este un mare semn de întrebare pentru toți cei care decid că este momentul oportun să se implice în voluntariat. Care sunt limitele și când trebuie să punem punct? Cât de implicat trebuie să fie un voluntar și care sunt momentele în care acesta trebuie să spună un ferm „Stop”?
Filmul este dur, pe alocuri foarte greu de înțeles. Unele momente m-au făcut să empatizez cu societatea, altele m-au convins de neputința copilului, care nu a fost pe deplin iubit și îngrijit. Într-un final, ideea centrală este că tot noi, cei indiferenți, care preferăm să stăm pe margine, ne construim monștri.
Benni este copil care nu suportă să i se pună mâna pe față, pentru că în pruncie o figură terță a încercat să o sufoce cu un scutec. Atacurile sale de panică sunt atât de distructive, încât pare un mic uragan dezlănțuit. Micha, pe de altă parte, este un catalizator de la care aceasta încearcă să învețe răbdare. Tentativele acestuia se destramă de fiecare dată când micuța este respinsă de figura maternă.
Stupoare. Iată cuvântul care ar descrie cel mai bine întregul film. Stupoare față de abandonul în care trăiește copilul. Stupoare în fața neputinței sistemului. Stupoare în fața reticenței cu care toată lumea încearcă să o îndepărteze.
Simțămintele mele vis-a-vis de film sunt foarte incerte. Pe de o parte, mi-a plăcut pentru dimensiunea problemei, pentru abordarea subiectului, pentru impact. Dar, pe de altă parte, este mult prea tulburător, prea intens pe alocuri, mai ales pentru cei care empatizează profund. Cu siguranță, vor avea parte de un gust amar intens.
Totuși, la mine „Copilul – problemă” se numără deja printre cele mai bune drame ale anului 2019.
Distribuit în România de Bad Unicorn, în cinematografe din 6 decembrie
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: Timis24.ro, RadioRomaniaCultural.ro, Aarc.ro)
