Cel ales (2014)
Regia: Cristian Comeaga
Scenariul: Cristian Comeaga
Distributia: Bogdan Stanoevici, Nicodim Ungureanu, Olimpia Melinte, Laura Cosoi
“Nici acum n-ai înțeles cu ce ne ocupăm”, ii spune naimitului “X”, fostul securist “Escu”, ajuns “dupa” – “mare-scula-pe-bascula”. Obraznice, abjecte cuvinte … dar cumplit de amar-adevarate! Pentru ca nici noi astelalti, nu intelegem! Doar banuim! Si incercam sa nu ne contaminam, sa nu ne infectam!
Pentru ca si atunci – inainte – si acum, dupa – au existat si exista atentatori si atentati, papusari manipulatori si râme dirijate. Unii au material bun, rezista, altii sunt incalecati.
De la cei fragezi, naivi si slabi sau mai copti si decisi “sa faca ce pot ca sa le fie bine” – trimisi “afara” atunci, sa spioneze, sa adulmece, sa tradeze, sa ucida, pana la cei de azi … la fel de hotarati “sa faca – la fel – ce pot, ca sa le fie bine”, matricea umana de acest gen este repetitiva.
Nu intamplator, filmul debuteaza cu cateva imagini elocvente, descifrabile dupa vizionare: scoici pe plaja … una are forma unei urechi, cealalta are forma unei guri ,,, si o râmă, o taratoare gata sa se divida!
Scenaristul-regizor spune ca „Domnul X i se potrivește oricui. Practic, personajul domnul X poate fi oricine, i se potrivește oricui„! Ei, nu chiar oricui, ci acelora care “au pus botul” si chiar daca au mai avut pe parcurs izbucniri de mici urme de caracter, pareri de rau, remuscari, ele au fost inabusite de frica uneori, de trai bun alteori, sau de insasi structura personala amorala. Pentru ca trebuie sa luam aminte ca tocmai acest gen de structuri umane era bine tintit, tocmai aceste posibile râme erau profesionist-lucrate pentru a adera pe veci tiparului destinat.
De cate ori nu m-am intrebat, inainte de ’89, cum Dumnezeu de a reusit cate-unul-altul, sa fuga sau sa fie lasat sa plece legal? Pentru ca multi aveau cate un “oncle” sau cate o “auntie” pe mapamond si nu reuseau nici sa fuga, nici sa plece legal! Si iata raspunsul … il stiam – fara doar si poate … nu pentru toti, pentru unii insa, iata raspunsul. Si iata unde suntem si astazi. Brrr…. Simt cum mi se ridica parul pe ceafa!
Filmul acesta mi s-a parut ca face o radiografie alerta si destul de clara (spun “destul”, pentru ca – pentru “perfect” ar fi necesare instrumente mult mai ascutite 🙂 ) a mizeriei si ingenunchierii la care a fost supusa fiinta umana.
Faptul ca povestea este bine inchegata, documentata, construita si prezentata face ca pelicula sa zgaltaie, sa ajunga acolo unde a fost tintita conceptual. Privesti, simti, gandesti, recunosti (poate te si recunosti), te revolti … scopul este implinit. Drept urmare si recunoasterile pe plan mondial, pentru ca “pelicula a fost premiată deja la Festivalul Hollywood de la Los Angeles cu patru premii: premiul pentru cel mai bun film narativ și premiul pentru cel mai bun regizor, acordate producătorului și regizorului Cristian Comeagă, premiul pentru cea mai bună imagine, acordat directorului de imagine Gabriel Kosuth și premiul pentru cea mai bună muzică originală acordat compozitorului Marius Leftărache.”. Am o banuiala insa, ca aici, in Romania, va fi ceva mai greu 🙂 . Unii vor trebui sa se lupte cu propriile fantome, altii isi vor rade in barba …! Altii vor intelege cu spaima ca imperiile construite pe minciuna, delatiune, inselatorie, crima, sunt castele de nisip: dar vor continua … pentru ca asa e in firea omului si pentru ca stiu ei ce stiu si noi nu stim!
Filmul, ca opera cinematografica, este bine lucrat! O imagine clara, bine echilibrata plastic si graitoare complex pentru starile personajelor surprinse de camera de filmat. Fara trene, fara momente letargice, cu nerv prin urmare si cu surprize, cu multe surprize.
Si daca am ajuns la surprize, iata doua dintre ele: un Bogdan Stanoevici excelent lucrat de catre “echipa de machiaj și coafură (Gabriela Crețan, Olimpia Stoicea, Margo Ștefan și Alexandra Bârlădeanu) și de experții în efecte video computerizate de la Chainsaw Europe” (dupa spusele lui Cristian Comeaga). Si care dezvolta credibil un personaj demn de mila si de sila spectatorului, ceea ce reprezinta un act artistic apreciabil. O performanta – recunosc – nebanuita de mine.
A doua surpriza actoriceasca o reprezinta Nicodim Ungureanu, intalnit in filme precum ““California Dreamin’ (nesfârşit)”, “Pescuit sportiv”, “Visul lui Adalbert”, “Despre oameni şi melci”, dar care simt ca aici a dat o masura excelenta a talentului sau de compozitie. Intra in pielea securistului crud, cinic, onctuos, abject, “fara mama/fara tata” (poate si fara “patria adorata”), deloc subtil … pana la greata … piticii de pe creierul lui lucreaza in mici doze criminale, dar capitale … cameleonic … “La vremuri noi, tot noi” si nu oriunde, ci in varful piramidei … de unde, in mijlocul grupului sau de “iluminati” priveste cu dispret la “robotii” pe butoanele carora apasa. Si daca un robot da chix, isi rateaza programul in derulare, il elimina!!! Excelenta experienta finala a echipei de machiaj si coafura asupra “distinsului” personaj Escu, a carui podoaba capilara nu mai e nici neagra, nici pomadata, ci irumpe intr-un morcoviu buclat, amintind de Pierre Richard 🙂 .
As zice ca o surpriza o reprezinta si Laura Cosoi, nu pentru prezenta ei extrem de decorativa, ci pentru ca are multa dezinvoltura si expresivitate intr-un rol pe care l-a intuit perfect si i-a dat o viata credibila.
Cristian Comeaga dovedeste cu acest film, maturizarea experientei sale indelungate in industria cinematografica, ca director de imagine intial, apoi ca producator (Asfalt Tango, Filantropica, Restul e tacere), ulterior atacand scenaristica si regia.
“Cel ales” va avea priza la publicul din Romania. Sunt convinsa.
Nota: 7.5/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=eqsCiT8t45M’]
