Casablanca (1942)

Casablanca (1942)
Regia: Michael Curtiz
Distributia: Humphrey Bogart, Ingrid Bergman, Paul Henreid, Claude Rains

Nu stiu daca este trecut undeva in aceasta pozitie, dar eu consider Casablanca drept unul dintre cele mai romantice filme ale tuturor timpurilor, un film care reuseste sa transmita emotiile si acum, la aproape 70 de ani de la aparitia lui. O drama autentica, pe care am incercat sa o revad la trecerea dintre ani, la prea mult timp de la prima vizionare. Filmul isi pastreaza aura sentimentala, dar mai ales dramatismul dat de imprejurarile in care cele doua personaje principale se reintalnesc, inconjurati de cel de-al doilea razboi mondial si de imprejurarile potrivnice existente in calea relatiei lor.

Dupa izbuncnirea celui de-al doilea razboi mondial, producatorii americani au continuat sa faca filme nemuritoare, unele dintre ele tratand chiar razboiul inceput, incercand chiar sa fie un instrument de propaganda in favoarea propriei cauze sau propriilor sustineri. La fel se intampla si in Casablanca, un film care se petrece intr-un loc unde razboiul inca nu ajunsese, dar urmarile lui: Casablanca se afla in acea perioada in Marocul francez, dar intr-un teritoriu inca neocupat de nazisti, asa cum era majoritatea teritoriului francez de pe continentul european in acel moment. Aflati intre regimul de la Vichy si luptatorii din rezistenta, reprezentantii statului francez luau situatia exact asa cum ea evolua, cu o neutralitate activa, incercand sa nu incurajeze ilegalitatile fatise, pentru a nu-i supara pe germani, dupa cum nici nu statea deoparte la afacerile subterane avantajoase pentru ei.

Reintalnirea dintre Rick (Humphrey Bogart) si Ilsa (Ingrid Bergman), dupa ani de la prima relatie esuata din Paris, inseamna si lamurirea adevaratelor lor sentimente, dar si lamurirea motivelor pentru care totul pare schimbat in viata lor: ea este casatorita cu un luptator din rezistenta, cehoslovacul Victor Laszlo, el este distant si neutru, departe de conflictele politice ale tineretii, devenind un simplu patron de restaurant in indepartatul Maroc. Declaratia ei schimba totusi datele problemei si totul se rastoarna: „I know that I’ll never have the strength to leave you again”.

Filmul este imprevizibil si pentru spectatorul care il vede pentru prima data, dar este extrem de interesant pentru cunoscatori ca scenariul lui Julius J. Epstein, Philip G. Epstein si Howard Koch (castigatori ai premiului Oscar pentru acesta) a fost imprevizibil si pentru actori pe parcursul filmului. Intr-o prezentare a acestuia, am citit ca Ingrid Bergman nu a stiut pana la filmarea ultimei scene daca va zbura cu sotul ei, Victor Laszlo sau va ramane cu Rick, in Maroc sau zburand spre Lisabona. Este un film memorabil, pe care ar trebui, cu siguranta, sa il vada toti romanticii incurabili, toti indragostitii (mai ales cei de cinema), un film din care o sa retineti o multime de replici memorabile si care a ramas un film-cult pentru cinematografia tuturor timpurilor.

Nota: 10/10