His Dark Materials (sezonul 2, 2020)
O producție HBO, 2020
Cu: Dafne Keen, Kit Connor, Ruth Wilson
Marile cărți ale literaturii universale dedicate copiilor au reprezentat întotdeauna pentru mine un punct de atracție. Și când eram la vârste fragede, dar și acum. De ce? Pentru că atunci când mă număram printre cititorii cărora le sunt dedicate aceste scrieri, eram fascinat de poveștile descrise, de asemănarea dintre mine și personajele principale de acolo. Cu timpul, însă, am început să observ frumusețea ascunsă în spatele cuvintelor meșteșugit alese și înșirate pe hârtie de autorii lor, am început să înțeleg că, de fapt, poveștile poartă în ele sămânță de adevăr, că scriitorii respectivi au pitit acolo simboluri și însemnătăți mai mari decât noi. Alice în Țara Minunilor, Micul Prinț, O mie și una de nopți, dar și toate basmele copilăriei, fie ale fraților Grimm, ale lui Charles Perrault, ale lui Ion Creangă și câte și mai câte alte povești, toate îmbracă în frumoasa haină a fantasticului și imposibilului evenimente, idei, gânduri, întâmplări din lumea cât se poate de reală și palpabilă care ne lovește zi de zi. Ei bine, acesta este și cazul unei trilogii literare aparent dedicate tinerilor și adolescenților, scrisă de britanicul Philip Pullman, trilogie intitulată His Dark Materials (Materiile întunecate, după părerea mea o tristă traducere care nu subliniază, de fapt, înțelesul adevărat al acestei capodopere literare contemporane).
După cum am spus deja, marile povești ascund adevăruri dure, interesante, complexe, complicate, pe care cei mici rareori le înțeleg sau le intuiesc, dar care poate deschide ochii sufletului adulților, aceste ființe care, sper eu, își pot păstra copilăria ferecată în adâncul inimii. Philip Pullman reușește, în cele trei cărți ale sale, The Golden Compass, The Subtle Knife și The Amber Spyglass să îmbine lumea copilăriei și a fantasyului cu cea reală, palpabilă, născându-se, astfel, o exemplară parabolă biblică modernă – căci la baza acestei trilogii stau atât marile descoperiri științifice ale fizicii recente, cât și ideile vehiculate în Biblie, despre moralitate, credință, păcatul originar (aceasta fiind principala temă a cărților), liberul arbitru și conștiința (sau, și mai exact, conștiența) umană. Iată, deci, complexitatea acestui titlu al literaturii pentru tineret care, de vreun an și ceva, suscită și interesul iubitorilor de filme și seriale, prin ecranizarea ireproșabilă realizată de HBO, His Dark Materials.
Un serial cu totul deosebit, care îmbină un soundtrack de excepție semnat de Lorne Balfe (Mission Impossible: Fallout, Terminator Genisys, Home, Penguins of Madagascar), un scenariu foarte bine structurat, personaje incredibil de reale cu caractere foarte recognoscibile în lumea noastră și cu imagini de o frumusețe rară, prezentând diverse variante ale acestei lumi și chiar alte lumi paralele posibile, pe care fizicienii cuantici pot doar să le intuiască, dar cărora Pullman și echipa de producție a serialului (el însuși fiind executive producer) le dau viață într-un mod cât se poate de bine realizat. Trebuie să recunosc că această producție HBO subliniază importanța și calitatea de care casa de producție dă dovadă cu fiecare nou titlu pe care îl scoate, fie că e vorba de film, serial sau documentar. Încă de când am auzit pentru prima oară că urmează să ne bucurăm de lumea mirifică a Lyrei Bellacqua (sau Silvertongue, așa cum îi place să se numească) prin intermediul unei noi serii cinematografice, am intuit că vom avea parte de o aventură vizuală și emoțională deosebită, cu mult peste ecranizarea oarecum puerilă din 2007, cu Nicole Kidman și Daniel Craig.
Dacă sezonul 1 al serialului a fost o abilă introducere în lumea Lyrei, într-un Oxford dintr-o realitate paralelă cu cea a noastră, sezonul 2 deja duce povestea cu mult mai departe, apropiind-o din ce în ce mai mult de ideile filosofice ale cărții lui Pullman, devenind o puternică oglindire prin modalități fantasy a unor importante teme din Biblie. Acțiunea se precipită și devine din ce în ce mai dinamică, dar și mai înclinată spre filosofie, un aspect care face ca episoadele să fie mai ușor de urmărit, dar mai greu de „digerat” și de înțeles, cu atât mai mult cu cât publicul țintă este unul tânăr, care cu siguranță nu este cunoscător al marilor probleme de credință ale lumii. Cu toate acestea, vorbim de o realizare exemplară a unui serial, una cum puțin mai vedem astăzi, căci îmbină cu brio fantezia copilăriei, cu o narațiune vie, depănată cu ajutorul imaginilor bine înlănțuite și cu o cinematografie clasică, și totuși contemporană.
Nici la capitolul artistic, His Dark Materials nu stă deloc rău. Ruth Wilson își continuă creația personajului asumat în primul sezon, Marisa Coulter (mama Lyrei), și o face cu eleganță, cu un strop malefic rafinat, subliniind încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de bună este școala britanică de teatru. Alături de ea, putem vedea și aprecia evoluția frumoasă a celor doi copii actori – Daphne Keen (Lyra) și Amir Harris (Will) – care cu siguranță vor deveni, în timp, nume importante ale filmului britanic și american. Nici nu e de mirare că avem de-a face cu o asemenea creație pentru televiziune, când ne gândim că este produsă de una din cele mai mari case din lume, BBC, care se știe că este un vârf al lumii artistice, care știe perfect ce tipuri de actori să distribuie în roluri care să le pună în valoare calitățile, dar și să se potrivească cu scenariul, scoțând la lumină toate aspectele necesare creării unui serial de succes.
Nu pot decât să mă declar mulțumit din punct de vedere emoțional, spiritual și artistic în ceea ce privește primele episoade din sezonul al doilea His Dark Materials. Sunt sigur că toți iubitorii de fantasy vor găsi aici aceleași sentimente de împlinire, dar vor avea și posibilitatea de a plonja mai adânc în tenebrele și misterele lumii credinței și a religiei, o lume pe cât de fascinantă, pe atât de teribilă și terifiantă.
Nota: 8.5/10
(Surse foto: https://hisdarkmaterials.fandom.com/, https://tellyvisions.org/, www.radiotimes.com)
