Călătoria lui Gruber (2008)
Regia: Radu Gabrea
Distributia: Florin Piersic Jr., Marcel Iures, Udo Schenk, Claudiu Bleont, Alexandru Bindea, Razvan Vasilescu, Ionut Grama, Andi Vasluianu
Filmul lui Radu Gabrea reprezintă o premieră în cinematografia română: este o abordare serioasă a subiectului dureros al Holocaustului din România, care a avut loc între 1940, când dictatorul Ion Antonescu a preluat puterea (în colaboare cu mișcarea Garda de Fier – mișcare naționalistă extremistă – timp de primele patru luni și jumătate) și august 1944, când Regele l-a demis pe Antonescu și s-a alăturat Aliaților pentru ultima perioadă a războiului. Unul dintre cele mai sângeroase episoade ale acestei perioade a fost pogromul și masacrul a peste 13000 de evrei în orașul Iași, aflat în partea de est a României. Multă vreme, cărțile de istorie românești au ignorat sau au minimalizat faptele, însă adevărul a devenit tot mai evident în ultimii 10 ani, în ciuda eforturilor depuse de cei care neagă Holocaustul și încearcă, încă, să ascundă răspunderea autorităților române ale timpului.
Veteran al cinematografiei române, Radu Gabrea nu se află la primul film care tratează întâmplări delicate din istoria țării noastre. În Cocoșul decapitat, a prezentat aceeași perioadă, privind însă faptele din pespectiva populației germane din România – un procent al căreia a colaborat cu naziștii. Nu mi-a plăcut filmul, dar am apreciat curajul de a trata subiectul. În Călătoria lui Gruber, Gabrea se bazează pe premise extrem de solide, folosindu-se de memoriile scriitorului italian Curzio Malaparte, care, în calitate de corespondent de război, a vizitat orașul la scurtă vreme după cele întâmplate și le-a pomenit în romanul său, Kapput.
Firul narativ al filmului debutează cu sosirea lui Malaparte în oraș, în primele zile după ce România intrase în război ca aliată a Germaniei naziste – în iunie 1941. Războiul a început, însă Malaparte este deranjat de o alergie cumplită, care poate fi vindecată doar de un specialist din Iași. Doctorul cu pricina nu este ușor de găsit; domnește haosul, iar oamenii nu sunt unde ar trebui să fie. Mentalitatea balcanică, dominată de corupție și dezordine, pare amplificată de război, și pe deasupra doctorul se dovedește a fi evreu. Ceva teribil pare să se fi petrecut cu evreii din oraș, însă nimeni nu vorbește deschis despre subiect, sau când o fac, folosesc eufemisme pentru a ascunde faptele, iar armata și poliția își pasează pisica. Comandantul militar al regiunii va fi suspendat, însă nu pentru că s-a făcut vinovat de pierderea vieților evreilor (în fapt, este felicitat de dictatorul Antonescu pentru gestionarea eficientă a evenimentelor), ci pentru că le-a permis soldaților să hălăduie pe domeniul unui conte și să îi distrugă pivnița de vinuri. Filmul începe într-un registru comic: inocentul scriitor italian dă piept cu România eroilor lui Caragiale; devine însă o confruntare cumplită cu ororile crimelor de război.
Echipa de actori face un joc excelent, începând cu Florin Piersic jr. în rolul lui Malaparte – în ciuda faptului că este sau pare prea tânăr (Malaparte avea 42 de ani la vremea evenimentelor din film). Marcel Iureș are o apariție scurtă, dar memorabilă, ca Gruber, iar Claudiu Bleonț și Răzvan Vasilescu joacă rolurile conducătorilor armatei și procuraturii locale, un joc demn de tradiția lui Caragiale.
Dacă debutul internațional al cinematografiei române s-a datorat, în mare parte, filmelor care descriu perioada de ”tranziție” care a urmat căderii regimului comunist, reevaluarea trecutului nu s-a aflat niciodată în afara vizorului regizorilor români. Excepția a constituit-o perioada Holocaustului, iar acesta este primul film de calitate, foarte curajos, care abordează acest subiect. Să sperăm că vor urma și altele.
1 comment