Bobby (2006)
Regia: Emilio Estevez
Distributia: Anthony Hopkins, Demi Moore, Sharon Stone, Harry Belafonte, Laurence Fishburne, Heather Graham, Helen Hunt, Ashton Kutcher, Lindsay Lohan
Este greu sa cresti in umbra unui frate sau parinte dominator si celebru dar, uneori, transferul de capital de imagine poate fi benefic daca ai un drum propriu de parcurs. Filmul Bobby nu urmareste decat tangential personalitatea lui Robert (Bobby) Fitzgerald Kennedy (1925-1968), prezentand franturi din discursurile si mitingurile la care a luat parte, documente autentice menite a oferi o incadrare adecvata mizei mesajului pe care-l propaga Robert F. Kennedy si care dorea sa aduca pacea intr-o America aflata probabil in cel mai negru punct al existentei sale dupa Razboiul de Secesiune (1861-65). In perioada anilor 1960 clivajele nu se mai aflau pe axa Nord-Sud sau abolitionisti vs anti-abolitionisti ci difuze, in intreaga structura a societati americane. In mod paradoxal, o parte din acestea se legau tot de soarta comunitatii negre pentru care avusese loc sangerosul Razboi Civil caci, chiar daca eliberati din sclavagism, dupa un secol, situatia acestei minoritati, supusa unor tratamente extrem de dure, nu se imbunatatise semnificativ, Sudul continuand politica sa ascunsa de discriminare sociala si economica.
Punctul de intalnire intre cele cateva povesti prezentate si Bobby Fitzgerald Kennedy este locul unde se desfasoara actiunea filmului: Hotelul Ambassador din Los Angeles.
Sunt prezentate aproape in mod exclusiv drame personale fie ca vorbim despre managerul hotelului care-si inseala sotia cu o operatoare telefonica sau pustiul latino care nu poate urmari un meci de baseball pentru ca i s-a impus sa munceasca double shift– tura dubla sau cantareta ratata si alocolica pe care o interpreteaza foarte exact celebra Demi Moore sau tanara care se casatoreste cu un militar tocmai pentru ca cei casatoriti erau trimis in Germania Federala in timp ce cei necastaoriti trimiti in abatorulu din Vietnam. Mesajul lui RFK parea ca poate obloji aceste drame, dramele Americii insasi, fie ca vorbim de segregarea rasiala, implicarea in razboiul din Vietnam de care fusese responsabil, in mod ironic, tocmai fratele sau, JFK (in mandatul 1960-63) si in al carui mandat fusese secretar de stat pentru Justitie (in terminologa europeana secretarul de stat american este echivalentul termenului de ministru) sau inegalitatile economice sau dependenta de droguri (doi tineri activisti democrati prefera in loc sa mearga din casa in casa si sa bate din usa in usa pentru a mobiliza electoratul democrat pebtru a-l vota pe Bobby sa viziteze mai degraba un furnizor de droguri care le ofera o experienta inedita: prima pastila de LSD care-i da complet peste cap pe cei doi naivi de 19 ani!) Observand prezenta atat de deasa a temei drogurilor in filmele americane incepi sa crezi ca esti chiar depasit, ne-bransat daca nu te-ai drogat niciodata!
In luna martie a anului 1968, Robert Fitzgerald Kennedy si-a inceput campania pentru a obtine nominalizarea Partidului Democrat pentru a se prezenta la alegerile prezidentiale din noiembrie 1968, profitand si de retragerea celui care fusese vice-presedintele lui JFK Lyndon Johnosn, cel responsabil pentru implicarea masiva a trupelor americane in razboiul din Vietnam. Castigand primarele din California, cel mai mare stat federal american il ducea pe Bobby in postura de favorit pentru nominalizarea Partidului Democrat. Dupa ce si-a rostit discursul Bobby Kennedy a preferat sa plece din sala hotelului prin bucatarie caci i se spuse ca ar fi o scurtatura in ciuda faptului ca acest drum ciudat ii fusese nerecomandat de un agent FBI care-i asigura securitatea. In aceasta bucatarie un tanar palestinain, Sirhan Sirhan, furios pe sprijinul acordat de Robert Kennedy Israelului in timpul razboiului de Yom Kippur din 1967, a scos un pistol si a inceput sa traga, trei gloante nimerindu-l pe senator iar altele cinci persoane diferite care se aflau in aceeasi incapare. In mod paradoxal, doar Bobby Kennedy avea sa moara 26 de ore mai tarziu.
In mod ironic si nedrept, Robert F. Kennedy se pare ca era mai capabil si inteligent decat JFK si, in plus, nu avea defectele si derapajele lui JFK care, in ciuda mitului, era atat afemeiat cat si dependent de calmante datorita unui cumul de afectiuni grave precum boala Addison (o disfunctie destul de rara a glandelor endocrinare), dureri de spate si hipotiroidism. Se pare ca tratamentul pe care-l lua pentru a-si atenua teribilele dureri ii sporea virilitatea! In acest contex J.F.K. i-ar fi spus premierului britanic Harold Mac Milan ca daca nu are o femeie la fiecare trei zile il apuca teribile dureri de cap („I wonder how it is for you, Harold? If I don’t have a woman for three days, I get terrible headaches.”)
Ce s-ar fi intamplat daca America ar fi avut cel de al doilea presedinte catolic? Cum ar fi fost mandatul sau caci, daca ar fi fost ales candidatul Partidului Democrat ar fi fost nevoit sa-l infrunte pe celebrul Richard Nixon pe care, destul de probabil, l-ar fi invins? Toate acestea raman intrebari contrafactuale, fara valoare, dar pe care filmul reuseste sa le sugereze. Durerea personajelor mici dupa asasinarea lui Robert, ofera imaginea sansei pierdute, a regasirii si puterea iertarii micilor dezacorduri vremelnice care, in fata proximitatii mortii, nu mai conteaza.
1 comment