Blonde (Netflix, 2022)
Regia: Andrew Dominik
Distribuția: Ana de Armas, Adrien Brody, Bobby Cannavale
Haideți să ne înțelegem de la începutul acestei cronici. Nu este nevoie să fim sau nu de acord că un film e bun sau e mediocru. Trebuie să pornim de la mizele formării gustului nostru estetic. Unii spectatori au crescut cu sitcom-uri americane, iar alții – cu filmele lui Tarkovski. Și ambele categorii au dreptul la o opinie asupra unei anume producții cinematografe.
Alta este problema cu snobii și cinefilii. Primii sunt cei care caută acul în stogul de fân, doar pentru a merge împotriva curentului, împachetând imposibilitatea lor de a înțelege mesajul unei pelicule într-o aură de mare excentricitate.
În linii mari, filmul „Blonde” a făcut exact asta. A marcat separarea snobilor de restul spectatorilor, pentru că e un film mare și nu mă tem să-l trec în această categorie. Argumentele noastre în contradictoriu trebuie să pornească de la câteva dileme:
- O parte din public afirmă că Marilyn Monroe este stigmatizată în acest film. Vă propun să vedeți această perspectivă din aspectul că avem un film de ficțiune, un biopic. Ce este un biopic? Este un film de ficțiune care se bazează pe biografia unei persoane renumite. În speță, acest film se fundamentează pe romanul omonim al lui Joyce Carol Oates, iar dacă nu ați citit măcar o carte scrisă de această autoare, pot să înțeleg de ce filmul v-a lăsat rece. În aceeași ordine de idei, viața lui Marilyn Monroe este atât de controversată, încât a lăsat spații enorme pentru creativitatea scenariștilor, ceea ce evident poate fi interpretabil, dar haideți să ne înțelegem, aceasta nu a fost o sfântă.
- O parte din public a fost scandalizată de faptul că eroina reprezenta o adicție față de relații toxice pe fundalul absenteismului parental, și anume lipsa tatălui. Acele daddy issues despre care mai toți pomenesc sunt inspirate și au o logică, pentru că actrița a crescut fără o figură paternă (chiar și eu, copil crescut doar de mamă am avut astfel de probleme în unele relații, în care încercam, la nivel de subconștient, să-mi găsesc un tată). Acel trio amoros sau aproape toate relațiile de după sunt pentru Marilyn o supapă de evadare și de confort. Să nu uităm că poziția sa de starletă a venit la pachet cu multe compromisuri 9fapt confirmat și de biografii săi).
- O parte din public a fost oripilată de cadrele cu copilul din burtă, de sexul oral cu președintele Kennedy sau de pasiunile sale sexuale. Bun, la această parte pot să afirm că e mai degrabă o stratagemă de a pune accente în eseul cinematografic, mai ales când ai un film de aproape 3 ore. Mai ales că principalul mesaj al acestui film e că Marilyn nu era o femeie înțeleasă, ci era o „bucată de carne” bine văzută de toți bărbații din viața ei, de la sportivi la scriitori sau politicieni.
Anume ideea de a reflecta condiția de obiect a unei femei este premisa regizorului Andrew Dominik și asta este drama pe care o reflectă actrița Ana de Armas în pielea vestitei blonde. Aici poate o să sun exagerat, dar i-aș da un Oscar pentru felul în care a transpus durerea, simțind-o prin fiecare fibră.
Regizorul Andrew Dominik reușește, prin acest film, să împacheteze o imagine, un cadraj și o narațiune scenografică într-un film dureros, acut, sensibil, un film despre care poate se va mai vorbi peste ani, dar, cred eu, doar în cercuri restrânse.
Disponibil pe Netflix.
