Ballroom Dancer (2011) – Dansatorul
Coproductie Danemarca, SUA, Marea Britanie, Ucraina, Rusia, Hong Kong, China, Germania, Japonia
Regia: Christian Holten Bonke & Andreas Koefoed
Distributia: Viaceslav Krîklîvîi, Ana Melnikova
Documentarul Dansatorul a făcut parte dintr-un mini-maraton de trei filme, vizionate succesiv la cinematograful Florin Piersic, în cadrul ediţiei recent încheiate a Festivalului TIFF. Plasat suficient de strategic între Clip (2012) şi Ruşine (2011), oferind astfel 78 de minute de respiro între două pelicule încărcate de emoţii extreme, mi-a menţinut atenţia prin referinţele la viaţa din culisele dansului profesionist şi prin inserţiile peisagistice deosebite.
Protagonistul este dansatorul profesionist de origine ucraineană Viaceslav ”Slavik” Krîklîvîi. Alături de partenera sa din acea vreme, Joanna Leunis, a obţinut numeroase premii şi trofee internaţionale în anul 2000. Mai târziu, s-a bucurat de un succes imens alături de Elena Hvorova.
Dansatorul prezintă însă situaţia recentă a lui Krîklîvîi: în 2009, acesta a început să danseze cu Ana Melnikova, cu 10 ani mai tânără decât el; aceasta i-a devenit şi parteneră de viaţă. Filmul se concentrează pe drama personală a dansatorului trecut de prima tinereţe, pe cale să devină aproape inexistent în competiţii. Ajuns la 34 de ani, el încearcă să se reinventeze, apelând la un microunivers compus din antrenori şi coregrafi cosmopoliţi, şi încercând să se hrănească din energia vitală a unei partenere cu mult mai tinere. Disensiunile între ei nu ezită să apară. Există atât diferenţe de stil, cât şi de mentalitate şi atitudine; peste toate, Krîklîvîi începe să acuze dureri constante, care îl împiedică să mai concureze la adevăratul său potenţial.
Aspectul cel mai interesant al documentarului este, după mine, dualismul portretelor schiţate. Dincolo de profesionişti există oameni, şi este adevărat că oamenii care simt emoţiile într-atât de puternic, încât reuşesc să le transmită mai departe maselor, plătesc un tribut aspru. Sunt capricioşi, trăiesc atât sentimentele pozitive, cât şi cele negative, la maximă intensitate, iar viaţa lor devine mult mai complexă şi mai dramatică decât în condiţii obişnuite.
Aceasta este şi ideea centrală a documentarului. Întrebarea care planează în aer este dacă relaţia personală dintre cei doi parteneri va supravieţui dificultăţilor profesionale. Finalul, ca şi realitatea, aduce un răspuns cu două feţe; optimismul se împleteşte cu melancolia în acest documentar filmat într-o manieră foarte realistă. Protagoniştilor li s-a permis să se exprime liber, iar colajele sunt fluide şi permit o asociere facilă între fapt şi senzaţie – din acest punct de vedere, întreaga echipă tehnică merită felicitări.
1 comment