„Băieții buni ajung în rai” (2024)
Regia: Radu Potcoavã
Distribuția: Serban Pavlu, Sergiu Costache, Cosmina Stratan
De la începutul anilor 2000, cinematografia românească a început să înflorească într-un mod cu totul organic, creând un val nou și vibrant care a reușit să captureze atenția publicului și a criticilor din afară. Această perioadă, cunoscută sub numele de „Noul val românesc”, se caracterizează prin abordări narative autentice și prin explorări profunde ale condiției umane, punând accent pe realism și pe detalii ale vieții cotidiene, adesea prezentate cu un umor subtil, dar pătrunzător. Filme precum „Moartea domnului Lăzărescu” și „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” au deschis drumul pentru o recunoaștere largă, ilustrând abilitatea regizorilor români de a folosi filmul ca un mijloc de reflectare critică asupra societății.
Pe măsură ce acest curent a continuat să evolueze, diversitatea tematică și stilistică a producțiilor românești a devenit tot mai evidentă. De la reconstituiri istorice care oferă perspective unice asupra trecutului, la analize incisive ale realităților contemporane, regizorii români au dovedit o capacitate remarcabilă de a traversa diferite genuri și epoci, menținând totodată o conexiune autentică și profundă cu rădăcinile culturale. Astfel, nu doar că au îmbogățit patrimoniul cinematic național, dar au și împins limitele limbajului filmic, contribuind la o conversație globală despre artă, politică și societate.
În această cronică vom vorbi despre un film care aduce puțin cu „The bucket list”, doar o impresie, dar care vine să abordeze mai degrabă conexiunile lăsate fără final. Cum ar fi să mori și să mori și să ajungi undeva între Rai și Iad, acolo unde viețuiesc doar amintirile? Sună ciudat? Dan, un bărbat de doar 41 de ani trece exact printr-o astfel de criză existențială, după ce moare subit, într-un accident rutier. Dan este tată, soț și un bărbat care nu e prea gta să se despartă de viață. El e personajul central din filmul „Băieții buni ajung în rai” în regia Radu Potcoavă, cunoscut pentru filmul „Cuscrii” sau „My name is Costin”.
„Băieții buni ajung în rai” este catalogat drept o comedie romantică, dar să-mi fie iertată ignoranța, e orice numai nu comedie. Premisa filmului pornește de la o meditație asupra caracterul atât de fulminant al morții și cu o retrospectivă a tot ce înseamnă luarea unei decizii, de la consumarea faptului și până la concluziile pe care ni le facem. Mă aventurez să afirm că e un film despre cât de sensibili, de lipsiți de protecție suntem în fața finalului, indiferent de vârsta și deprinderile noastre sociale.
Dan e, din perspectiva mea, un bărbat care ar putea călca pe nervi multe femei, or e indecis, labil emoțional și departe de tot ce înseamnă hotărâre. Abia după finalul său, acesta începe să vadă însingurarea din căsnicia pe care o are cu propria soție, răceala cu care și-a tratat consoarta și felul în care a tot sperat să o ia de la capăt.
O să mă opresc pe felul în care abordează moartea regizorul Radu Potcoavă, un moment destul de sensibil și interesant. Moartea aici ia locul tăcerii. Personajul central nu înțelege finalul decât prin fibrele propriei sale frustrări, iar acest intermezzo în care devine parte e un bun răgaz să se gândească asupra felului în care își abordează propria viață.
„Băieții buni ajung în rai” e un film ciudat, straniu, pe alocuri duruț, un film despre șanse ratate și regăsite, un film care m-a enervat și mi-a plăcut în egală măsură.
Din 22 martie 2024 în cinematografe.
