What We Do in the Shadows (2014)
Regia: Jemaine Clement, Taika Waititi
Distribuția: Jemaine Clement, Taika Waititi, Cori Gonzalez-Macuer
Ador comediile în general și parodiile în special, dar nu sunt un mare amator de filme cu vampiri. Dar parodia unui film cu vampiri? Am ales să văd ‘What We Do in the Shadows’, mai ales pentru că filmul este scris și regizat de Taika Waititi – unul dintre numele cele mai ‘fierbinți’ astăzi pe piața cinematografică, autorul lui ‘Jojo Rabbit’ – alături de Jemaine Clement. Cei doi joacă și două din rolurile principale ale cvartetului de vampiri care-și petrec o porție de eternitate într-o casă damnată din Wellington-ul zilelor noastre. De fapt mai bine zis Wellington-ul nopților noastre, căci viața activă a vampirilor începe, așa cum știm cu toții la căderea nopții, atunci când aceștia pot ieși fără frică să-și ademenească și să-și vâneze victimele și să se întâlnească cu alte creaturi ale întunericului, de exemplu cu oamenii-lupi. Nu-mi pare rău de timpul investit, am supraviețuit cu brio și fără urme de mușcături experienței, și fără a mă transforma în vampir sau ‘fan’ al filmelor cu vampiri.
Formatul folosit de realizatorii filmului este cel al unei parodii a filmelor documentare, format numit uneori și ‘mockumentary’. O echipă de filmare (a cărei protecție este asigurată prin contract) este trimisă să filmeze un fel de ‘reality show’ care prezintă ‘around the clock’ viața de după moarte a vampirilor locuitori ai Noii Zeelande. Ca în orice film sau program TV al genului, sunt alternate filmările ‘live’ (majoritatea noaptea, unele chiar în beznă) cu note biografice și comentarii off-action ale protagoniștilor vampiri. Formula, odată înțeleasă de spectatori, permite derularea fără pauză a glumelor și a bețiilor cu sânge, a secvențelor comice și a celor de horror, câteodată intercalate, alteori combinate. O considerabilă doză de ketchup și alte lichide de culoare roșie își găsește utilizarea pe tot parcursul filmului.
Construcția cinematografică funcționează foarte bine. Efectul cred că depinde de aderența spectatorilor la genul parodiat și de familiaritatea cu personajele comice transferate în spațiul vampirilor. Amatorii genului cred că vor găsi multe puncte de referință și glumele își vor atinge pentru ei cu mai multă ușurință țintele. Spectatorii care cunosc echipa de actori și realizatori vor regăsi personajele familiare în ipostaze noi. Pentru spectatorii mai puțin inițiați – și eu mă aflu printre ei – rezultatul este parțial. Am surâs cam tot timpul si am râs moderat în multe momente, dar nu m-am tăvălit pe jos de râs, ca la comediile cele mai reușite. Se simte si în acest film ceva din stilul cu care Taika Waititi abordează elemente ale culturii populare. El nu evită kitsch-ul, ba chiar se poate spune că îl caută, dar sub bagheta să regizorală parodia își pierde nuanțele de vulgaritate. Spre deosebire de ‘Jojo Rabbit’ in acest film este căutat mai mult divertismentul decât mesajul. Și asta este OK. O știre de ultima ora îl desemnează pe regizorul din Nouă Zeelandă ca autor al unei viitoare serii din ciclul ‘Star Wars’. Acum chiar că am devenit curios.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
