Merry Christmas, Mr. Lawrence (1983) – Crăciun fericit, domnule Lawrence
Regia: Nagisa Ôshima
Distribuția: David Bowie, Tom Conti, Ryuichi Sakamoto
‘Merry Christmas Mr. Lawrence’ (1983) nu este un film de Crăciun, în pofida titlului sau. Regizorul este Nagisa Ôshima, un cineast japonez de mare talent și de mare îndrăzneală. Dacă trebuie neapărat să încadrăm filmul într-o categorie, aceasta ar fi cea a filmelor despre lagărele japoneze cu prizonieri europeni în timpul celui de-al doilea război mondial. Dar nici în această categorie nu ar fi vorba despre un film tipic. Desi pleacă de la o biografie reală a unuia dintre supraviețuitorii acestor lagăre care a scris două cărți despre experiențele sale din timpul războiului, filmul abordează și combină două teme complexe: conflictul dintre două culturi opuse în ceea ce privește atitudinea față de război, inclusiv acceptarea căderii în prizonierat, și atracția dintre doi bărbați, în condițiile în care acest fel de relații erau interzise și criminalizate în ambele culturi care se întâlnesc în film, cu atât mai mult atunci când cei implicați aparțineau taberelor inamice în război. Combinația aceasta de teme, stilul de regie și prezenta pe afiș a câtorva actori interesanți fac ca acest film să merite să fie vizionat și astăzi, desi multe dintre aspectele realizării sunt discutabile sau au îmbătrânit urât. Poate nu chiar în ajun de Crăciun cum am făcut-o eu.
Acțiunea se petrece în 1942, în Indonezia ocupată de japonezi, într-un lagăr de prizonieri britanici. Se confruntă cinci bărbați – doi japonezi și trei britanici -, se confruntă militari din două armate, se confruntă două civilizații cu concepții radical opuse despre război și despre moarte. Comune le este poate noțiunea de onoare, dar fiecare o vede altfel. Ofițerul japonez Yonoi este comandantul lagărului și în secret un fost complotist pentru o Japonie mai pură și mai apropiată de tradiție. Sergentul Hara este unul dintre adjuncții săi, când torționar sadic, când paznic cu tendințe de omenie, mai tot timpul beat. Ofițerul britanic Hicksley este comandantul prizonierilor, în timp ce locotenent-colonelul Lawrence, care trăise mulți ani în Japonia este translator și încearcă să aplaneze conflictele, fiind bănuit de toți ceilalți de colaborare. Conflictele se accentuează când în lagăr este adus maiorul Celliers, un ofițer care se predase japionezilor pentru a salva viața civililor dintr-un sat. Pentru japonezi, predarea și prizonieratul înseamnă dezonoare, în timp ce pentru britanici acestea înseamnă doar o formă de supraviețuire. Comandantul lagărului pare se nutrească față de ofițerul prizonier sentimente care depășesc respectul față de inamic.
‘Merry Christmas Mr. Lawrence’ este interesant ca cinematografie din mai multe puncte de vedere. Producția internațională i-a permis regizorului Nagisa Ôshima să adune o distribuție bilingvă și biculturala. În rolurile cheie ale lui Celliers și Yonoy a ales să distribuie doi artiști cunoscuți mai ales ca muzicieni: David Bowie și Ryuichi Sakamoto, care a compus și muzica filmului. Takeshi Kitano este astăzi o celebritate, dar rolul lui Hara din acest film este practic primul său rol important într-un film de lung metraj, putem spune că este rolul care i-a lansat cariera. Doar Tom Conti (intepretul lui Lawrence) este un actor mai cunoscut, dar și pentru el rolul din acest film este un vârf al carierei sale. Narațiunea este uneori lungita și situațiile descrise nu sunt toate credibile, iar David Bowie pe mine nu m-a convins niciodată ca actor. Scenele confruntărilor dintre eroi sunt memorabile, chiar dacă unele replici sunt problematice, parând a pune un semn de egalitate discutabil între cele doua viziuni despre lume pe care le reprezintă eroii și mai ales între temnicierii torționari și prizonierii lor. ‘Merry Christmas Mr. Lawrence’ este un film care merită să fie văzut și pentru părțile sale bune și pentru ocazia de a discuta în cunoștință de cauza părțile sale controversate.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
