A Separation (2011) – Jodaeiye Nader az Simin
Regia: Asghar Farhadi
Distributia: Peyman Moadi, Leila Hatami, Sareh Bayat, Shahab Hosseini, Sarina Farhadi
Trebuie să încep această cronică prin a-mi recunoaște o mare vină. Nu mi-am îndreptat atenția prea mult spre cinematografia iraniană, iar după vizionarea dramei „Nader and Simin, A separation” a regizorului Asghar Farhadi, am depistat ce gol imens am în cunoștințele mele cinefile. Dar vorba poporului, cât trăim, atât învățăm. Niciodată nu e prea târziu să devenim autodidacți. Prin urmare, mi-am ales un abonament la Mubi și iată că primul film văzut a fost istoria lui Nader și Simin, o dramă despre eșecurile unui mariaj, despre relațiile părinți – copii în cazul destrămării unei familii și despre credința obsesivă în karma care te lovește exact când te aștepți mai puțin.
Nader, Simin și fiica lor Termeh par să traverseze o criză personală de proporții. Simin este dornică să părăsească Iranul în încercarea de a-și dărui o șansă la un viitor mai bun. Nader e un bărbat orgolios, un soț care joacă la cacealma cu riscul de a pierde tot. Termeh e o puberă, o fetiță speriată de separarea părinților și de un viitor incert în care trebuie să se regăsească. Cei trei au în spate și prezența unui bunic bolnav de Alzheimer, tatăl lui Nader, devenit un soi de piatră de moară care unește întreaga familie într-un cerc vicios.
După un divorț fulminant, consumat în fața unui judecător iranian impasibil, Nader decide să angajeze o femeie care l-ar ajuta în casă. Alegerea i se oprelte pe Razieh, o tânără mamă, cu un soț consumat de depresie și hăituit de creditori. Razieh este de o pioșenie aparte și are o credință covârșitoare, care o pune în mari dificultăți în interacțiunea cu bătrânul bolnav.
Asghar Farhadi este un regizor cu un talent precum rar mi-a fost dat să cunosc și nu spun asta în încercarea de a arunca cu epitete și metafore, ci dimpotrivă pentru a vă convinge că merită să-i urmăriți cele două ore de joc regizoral, în care a reușit să mixeze intervențiile actorilor cu tăcerile profunde, pauzele cu dorința orbitoare de a-i lua pe unii de grumaz.
„A Separation” e un film-simbol, un amestec organic între modernitatea care împânzește Orientul și tradiționalismul vechi, impregnat cu mult misticism. Pe de o parte vedem femei care conduc mașini cu nonșalanță, iar pe de altă parte – soți care jură pe viețile copiilor doar pentru a-și consolida onoarea. Farhadi este un veritabil magistru în a observa caracterele și pornirile refulate ale eroilor săi, iar acest film se încadrează perfect în experiențele cinematografice de înaltă calitate.
Știu că probabil mi-a ieșit o cronică laudativă, dar credeți-mă că e un film care te prinde prin simplitatea istoriei tale și te face să îngheți, la propriu, în încercarea de a prinde fiecare cuvânt, mimică, gest. La Farhadi detaliile fac diferența, iar istoriile par să se transforme în dureri lăuntrice.
Dacă sunteți în căutarea unor pelicule care traumatizează, care te fac să regândești viața în cele mai mici elemente ale sale, atunci acest film e exact ceea de ce ai nevoie, iar finalul, în acest caz, a fost un pumn dat în plex, lăsându-ne fără respirație, doar cu un gust amar.
Disponibil pe Mubi.
Nota: 10/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
