”Zilele amanților”, de Corina Ozon
Editura Herg Benet, București, 2014, 202 p.
Lumea lui Cati și al lui Mircea, mare corporatist, căsătorit cu Teo, casnică, este o lume plină de riscuri: nu se pot întâlni oricând, nu pot ieși împreună în public, trebuie să își consume tandrețurile în diferite hoteluri, în zile banale, la adăpost de priviri indiscrete.
Ipocrizia și celelalte sentimente din „micul infern”, cum numea un gânditor instituția familiei, au câmp liber de desfășurare în România glossy de astăzi, a petrecerilor cu distracții șocante (cum ar fi un fel de sodomizare a unui tort aniversar), a unei lumi în goană după forme și aparențe, o lume în care doar banii contează.
Deziluzii are fiecare: și Cati, de profesiune ingenuă, atunci când Mircea îi spune clar-clar că nu va renunța la Teo și la copii pentru a trăi doar cu ea. Și Mircea, atunci când își dă seama că Teo îl înșală și, mai mult, Cati se va mărita cu un retardat bogat (acesta avea ambiția ca toate tablourile din încăperile în care se afla să fie îndreptate). Și Teo, atunci când descoperă cum cel pe care îl credea perfect, un oarecare Rodin, cunoscut la Paris, nu este decât un gigolo profesionist.
Cu un limbaj frust, bine controlat, Zilele amanților prezintă o specie umană care pare că nu a înțeles nimic din existență, pentru că aceasta se succede și se crede minunată: există doar sărbători și concedii, dominatori și dominați, generând astfel egoiști și automate. Fără niciun personaj pozitiv sau uman, romanul este o critică acidă a lumii contemporane, mercantilizată, fiecare personaj având un mic secret față de familie sau de prieteni.
Superficialitatea are însă și o latură amuzantă: serile din clubul de swingeri sau pur și simplu din club, nimfomania – toate creează scene memorabile ale unei lumi fără speranță, care gândește și se comportă precum un adolescent interlop, gata să „îl facă” pe celălalt într-un fel sau altul.
1 comment
Amanta lu’ Neuron
In ultimii 20 de ani un soi de literatura ( sa indraznesc a folosi cuvantul?) pare a fi dedicata „legaturilor sufletesti”.
Beletristice ori pseudo-stiintifice cartulii, romane, pamflete, bloguri (si lista ramane deschisa) ataca piata literara cu leacurile si retetele lor despre „cum sa ai o relatie perfecta” in doi si, mai nou, in trei, caci acum a parut si AMANTUL, spre a fi bovarismul complet.
Librariile sunt pline cu titluri de genul: „10 moduri de a gasi un barbat bun”, „De la capat inca o data”, „Dragostea raneste destul, n-o mai fa si tu”, „Barbatii vin de pe Marte, femeile de pe Venus”, „Cum sa vindeci o inima franta?” (asta-i jenanta), „Diminetile amantilor”, „Noptile amantilor”, „Divorturile amantilor” (si asteptam eventual botezuri, funeralii de-ale amantilor si si d-ale carnavalului), « Filosofia sexului » (abia ma abtin sa nu rad), « Cum iubesc barbatii ».
Mai este nevoie de cuvinte ?
Oamenii, in special femei, cumpara aceste „materiale”. Multe femei care au pierdut un iubit intr-un moment al vietii vor cumpara o astfel de maculatura.
Intrebarea mea este: DE CE?
Ce speram ca se va intampla dupa lecturarea unei astfel de cartulii? Devenim mai intelepte? Mai destepte? Mai experimentate? Mai atractive? Pricepem noi oare ca aceste carti au fost produse de un esantion feminin care se autointituleaza „experte” in sufletul uman si care pun pe hartie tot soiul de traume ce in final se dovedesc a fi propriile lor fantasme, intunecimi, egouri invinetite?
Aceste femei-autor capata averi exploatand industria subiectelor sentimentale si tocmai ele au cele mai murdare minti, fiind de regula singure, depresive, dependente, obsedate. Unica terapie care le-ar putea ajuta cat de cat este scrisul.
Sa-si puna pe hartie propriile scranteli, obsesii.
Si alte femei, poate cu mult mai normale decat asa-zisele experte, isi aduna sufletul mutilat de o despartire recenta si cumpara aceste carti-minune, sperand ca viata lor se va schimba in mai bine peste noapte.
Insa, la sfarsitul lecturii, viata lor e aceeasi, intunecata, trista, fara sperante.
Atunci se isca gandul: „ce-ar fi daca eu as scrie despre ceea ce-am patimit? Propria mea experienta?”
Si astfel o noua carte, o noua experta, o noua femeie bogata si singura apare in oras.
Am atins oare un declin intelectual atat de jalnic incat nu mai putem digera un Sadoveanu, Preda, Balzac, insa luam lectii de viata de la niste sarlatani care, mai umilitor decat pretinsele ghicitoare de viitor, ne distrug viata de famile ? Chiar lasam niste analfabeti, plagiatori ai altor carti publicate in occident, sa ne spele si ultimul neuron pana la o totala lobotomie?
De ce este Corina Ozon experta in relatiile dintre amanti? A avut asa multi? caci refuz sa cred ca a studiat la vreo facultate „psihologia amantului”. Am inteles, Mihaela Radulescu a avut n! barbati intre cearsafurile ei spre studiu. Am inteles si ca Radu. F. Constantinescu si-a studiat muza pana s-a insurat cu ea si le-a produs orgasme romancutelor din spatiul mioritic. Dara sa devenim atat de jalnic-bovaristi si sa traim cu amantii Corinei Ozon, asta ma deprima rau.
Am sperat ca Romania nu va uita poeziile, baladele, romanele care au facut-o celebra in lume prin anii ’80. M-am inselat si, profesoara de literatura romana din mine sufera.
Sa va traiasca amantii, dragi femei din Romania!
Si, J.K. Rowling este o scriitoare contemporana devenita clasica, votata spre a fi introdusa in programa scolara britanica. Come on!!!