”Zile de Crăciun. 12 povestiri și 12 sărbători pentru 12 zile”, de Jeanette Winterson
Editura Humanitas Fiction, București, 2017
Traducere din engleză și note de Vali Florescu
”Scriu pentru că lucrul acesta îmi face o mare plăcere. Să mă așez în fața unei claviaturi, la care să cânt. Crăciunul aduce cu el o bucurie aparte – de parcă aceste zile sunt menite să te înveselească. E un anotimp al poveștilor, guvernat de Stăpânul Dezordinii generale, care trebuie să fie spiritul ocrotitor al creativității, așa cum și este, de altfel, pentru cele douăsprezece zile ale sezonului de Crăciun.” (pag. 20)
Dacă tot mai este foarte puțin timp până la Crăciun, am zis să petrec timpul în compania unor povești cu și despre cea mai îndrăgită sărbătoare a iernii și poate chiar a anului. După ”Fetița care a salvat Crăciunul”, de Matt Haig, astăzi este rândul cărții lui Jeanette Winterson, care a conceput 12 povești de Crăciun corespunzătoare celor 12 zile clasice de Crăciun (cele 12 zile care alcătuiesc sărbătorile de Crăciun în tradiția americană, începând cu ziua de 25 decembrie și terminând cu ziua de 5 ianuarie, A Douăsprezecea Noapte), dar și rețete miraculoase, familiare și familiale, corespunzătoare acestor zile.
Așadar, pe de o parte, avem 12 povești care conțin în ele spiritul Crăciunului sau referiri cu privire la nașterea lui Iisus, unele dintre ele oarecum clasice (în sensul că au personaje precum Spiritul Crăciunului sau măgarul care i-a purtat pe Iosif și Maria spre Bethleem, dar sunt construite într-o cheie modernă), iar altele doar se petrec în timpul iernii, în timpul unor reuniuni familiale de iarnă, însă sunt cu totul moderne și pe alocuri înfricoșătoare. Astfel, în ”Crăciun întunecat”, am fost pur și simplu speriat de mersul poveștii (ceea ce nu mi se întâmplă aproape niciodată), atunci când personajul principal rămâne singur într-o clădire victoriană, Highfallen House, semnalul la telefon este inexistent, iar prietenii nu mai sosesc.
La fel, o altă povestire cu stafii și fantome este ”Al doilea cel mai bun pat”, despre prieteni regăsiți cu ocazia Crăciunului, în care se descoperă secrete teribile, din trecut, dintr-o casă ce nu pare deloc bântuită. Nu trebuie lăsată nemenționat textul ”O poveste cu stafii”, în care fantomele trecutului bântuie, foarte aproape de realitate, o stațiune de ski din Elveția, în paralel cu o năzuință spre munți și mai înalți, spre Everent. Toate aceste povestiri sunt parțial horror, bine scrise, așa că induc uneori cititorului o senzație de disconfort, de groază reală.
Dar nu e vorba numai despre fantome, ci și despre spirit și prietenie, despre familie și iubire, despre noi speranțe și dorințe pentru noul an. În ”Crăciunul la New York”, avem parte de surprize (un bărbat nonconformist găsește un brad în propria locuință, apoi îl găsește în fiecare seară aprins), pentru a descoperi apoi, amuzat, că acest brad de Crăciun este primul pas spre o relație de dragoste. Una dintre cele mai frumoase povești, ingenioasă și simpatică, este ”Pocnitoarea de Crăciun”, în care un cățel înfrigurat este închis fără voie într-o pocnitoare, ce este obiect a unei tombole speciale pentru copii. De aici, câinele devine un fel de peștișor de aur, care trebuie să îndeplinească dorințele câștigătorului, un fel de happy-end neașteptat.
Pe de altă parte, Jeanette Winterson rememorează sărbătorile de iarnă petrecute alături de familie, prin amintiri clare, completate de rețete ale mâncărurilor care îi aduc aminte de Crăciun. Unele sunt de prăjituri (precum plăcinte cu mere, șarlota New York sau budinca însiropată cu sherry), altele de mâncăruri propriu-zise (precum biryani de curcan sau chifteluțe cu pește), ba avem și rețete de murături (varză roșie) sau de sendvișuri. Majoritatea sunt interesante, dar dacă ar fi să aleg doar una, aș alegere biryani de curcan, o rețetă pakistaneză, pe care o voi încerca și eu zilele următoare.
În plus, mi-a plăcut și introducerea volumului, intitulată ”Anotimpul Crăciunului”, care este un punct de plecare în istoria acestei sărbători și a nenumăratelor tradiții care îi sunt asociate. Aflăm cum a evoluat cultul Fecioarei Maria, cum s-a stabilit data de 25 decembrie, cine a fost Santa Claus sau cum Coca Cola și-a băgat coada în sărbători și, abia în secolul al XX-lea, l-a îmbrăcat pe Moș Crăciun în roșu (până atunci era îmbrăcat în verde). Iar una din concluzii merită o dezbatere mai largă:
”Și dacă nu-ți permiteai să cumperi daruri? E ciudat că o sărbătoare care celebrează cea mai austeră naștere din lume a ajuns să însemne doar consumerism exagerat.” (pag. 156)
”Zile de Crăciun” este un volum de atmosferă, cu povești inedite, moderne și cu rețete cu care vă puteți înfrumuseța sărbătorile de iarnă, mai ales că ele vin dintr-un filon englezesc, mai puțin cunoscut pentru noi. Iar poveștile de aici vă vor plăcea dacă sunteți deschiși spre altfel de povești decât cele strict clasice, cartea fiind mai puțin recomandată copiilor și mai degrabă adulților.
