”Zen și arta reparării motocicletei. O investigație asupra valorilor”, de Robert M. Pirsig
Zen and the Art of Motorcycle Maintenance. An Inquiry into Values
Editura Polirom, Colecția ”Biblioteca Polirom. Actual”, Iași, 2013
Traducere din limba engleza de Bogdan Perdivara
Vreau sa incep cu cuvintele lui Robert M. Pirsig, din « Cuvantul final » la cartea de fata: “Cartile purtatoare de cultura lanseaza o provocare la adresa valorilor culturale si adesea fac asta in perioade in care cultura tinde sa favorizeze provocarea lor. Cartile acestea nu sunt neaparat de calitate. Coliba unchiului Tom n-a fost o capodopera literara, insa a fost o carte purtatoare de cultura. A aparut intr-o perioada in care intreaga cultura era pe cale sa respinga sclavia. Oamenii au vazut in ea o portretizare a noilor valori si lucrarea a devenit un imens succes. Succesul cartii de fata pare rezultatul aceluiasi fenomen. Tratamentul involuntar cu socuri electrice descris aici este astazi interzis. E un atentat la libertatea umana. Cultura s-a schimbat.”
Pentru mine, “Zen si arta repararii motocicletei” a fost o carte greu de citit pentru ca este o carte dureroasa. Pe mine m-a durut! Este un strigat. Strigatul intelectualului care se vede amenintat, in intimitatea spiritului sau curios si analitic, de incultura agresiva si fara speranta care ataca si macina societatea si calitatea vietii intr-o atare societate.
Calatoria personajului sau in saua motocicletei, alaturi de fiul Chris, din Minnesota pana in California, este trecerea printr-un Purgatoriu, cu mereu intoarceri in trecutul personal incetosat, cu mereu vointa revenirii in pacea prezentului, cu dorinta recuperarii spirituale agresate tragic, cu limpezirea de sine a celui ce a fost si a devenit nevoit. O calatorie in timp si in sine, punctata si dominata de analize filozofice sofisticate privind calitatea vietii, specificitatea si calitatea omului ca fiinta ganditoare si creativa. Cu substratul dureros al constiintei ca societatea intervine obstructional asupra spiritelor care indraznesc sa se ridice, sa se remarce, sa se faca auzite si sa se detaseze din plutoanele de umbre amorfe inregimentate in ceata ignobila a unei vieti lipsite de substanta.
Platforma psihologica utilizata de personaj pentru a se avanta in analizele sale privind “metafizica calitatii” este aceasta “arta a repararii motocicletei”, implicit pacea de tip zen impusa “adesea cand lucrezi in mecanica”. Pentru ca “de unele lucruri nu te prinzi fiindca sunt atat de marunte, ca-ti scapa din vedere. Dar pe altele nu le vezi din cauza ca-s uriase…. o cu totul alta dimensiune”. Si intrinseca, ideea ca “o intelegere clasica considera lumea, in principal, drept o forma esentiala ea insasi. O intelegere romantica o vede in termeni de aparenta imediata. Daca i-ai arata un motor, o schita tehnica sau un circuit electronic unui romantic, e foarte putin probabil sa i se para ceva interesant. Nu-l atrage, fiindca realitatea pe care o vede el e suprafata. Siruri plicticoase si complicate de nume, linii si numere. Nimic interesant. Dar daca i-ai arata aceeasi matrita sau schema, daca i-ai face aceeasi descriere unui clasic, respectivul s-ar uita la ea si ar fi fascinat, fiindca el vede dincolo de linii, desene si simboluri, o uriasa bogatie de forma esentiala. Modelul romantic e in principiu inspirational, imaginativ, creativ, intuitiv. Predomina emotiile si nu faptele. <Arta> ca opus al <Stiintei> e o perceptie cel mai adesea romantica. Nu tine seama de ratiune sau de legi. Actioneaza prinemotie, intuitie si constiinta estetica. In culturile nord-europene, modelul romantic e asociat de obicei cu feminitatea, dar asociatia nu este, desigur, una necesara. Modelul clasic, prin contrast, actioneaza prin recurs la ratiune si reguli – care sunt ele insesi forme imanente ale gandirii si comportamentului. In culturile europene, acest model este predominant masculin, iar domeniile stiintei, medicinei si dreptului sunt neatragatoare pentru femei in principal pentru acest motiv. Desi mersul cu motocicleta e romantic, reparatul motocicletei e cat se poate de clasic. Murdaria, unsoarea, stapanirea formei imanente, toate sunt lipsite de romantism si defel atragatoare pentru femei …Exista o estetica a clasicului pe care romanticii adesea n-o observa din cauza subtilitatii sale.”
Si inevitabil “Aici e sursa problemei. Oamenii tind sa gandeasca si sa simta exclusiv conform unui model sau celuilalt, insa – facand asta – tind sa nu inteleaga si sa subestimeze ce are de oferit celalalt model.”
Prins intre meticuloasa pregatire a vehicolului sau de mers pe drumuri si analizele sale filozofice dezvoltate pe numeroase cai si ramuri congruente, personajul lui Pirsig apeleaza mereu la existenta lui Phaidros, o entitate din trecutul sau (de fapt cel care a fost el insusi), cel care “a gasit in filozofie o continuare naturala a intrebarii ce-l indreptase, dintru inceput, spre stiinta. Ce inseamna toate acestea? Care esre sensul tuturor?” Si pana la urma “cum este obtinuta cunoasterea apriori si cum este utilizata ea?”
Tot acest periplu in saua motocicletei este un periplu investigatoriu in istoria sociala si culturala a lumii si o calatorie in regasirea propriei personalitati agresate, o redescoperire a sinelui sau reechilibrat prin impacarea cu tot si cu toate.
Grea si dureroasa incursiune in majoritatea dilemelor omenirii si mai ales ale spiritualitatii omului modern in cautarea identitatii si personalitatii sale si pana la urma in cautarea pacii interioare si a unei farame de fericire.
La un moment dat, Pirsig – personajul sau – spune “ Valorile sociale sunt drepte doar daca valorile individuale sunt drepte. Locul in care se poate imbunatati lumea este in primul rand inima si mainile cuiva si apoi de acolo se poate continua. Alti oameni vor sa vorbeasca despre prelungirea destinului omenirii. Eu vreau doar sa vorbesc despre cum se repara o motocicleta. Cred ca ceea ce vreau sa spun are o valoare perena.”
Tocmai despre valorile perene ale umanitatii vorbeste aceasta carte de mare profunzime intelectuala, filozofica si emotiva in ansamblu. O carte asupra careia voi reveni, cand voi simti nevoia sa inteleg ceva in plus despre ce mi se intampla in viata si voi avea nevoie sa ma reconciliez cu mine insami.
Se cuvine sa furnizez si urmatoarea apreciere a The New York Times: „O carte importanta, plina de raspunsuri la cele mai incurcate dileme ale contemporaneitatii. Zen si arta repararii motocicletei este una dintre cele mai rafinate placeri ale spiritului.”
2 comments