„Zece povestiri. Pogromul de la Iași”. Autori: Adrian Cioroianu, Bogdan Coșa, Radu Pavel Gheo, Florin Irimia, Marin Măiaicu-Hondrari, Cătălin Mihuleac, Alina Nelega, Cristian Teodorescu, Tatiana Țîbuleac, Miruna Vlada
Editura Muzeelor Literare Iași, 2022
În cadrul proiectului Festivalului Internațional de Literatură și Traducere de la Iași, FILIT 2022, zece scriitori români contemporani au fost invitați să scrie câte o povestire inspirată de o fotografie, la alegere, din timpul Pogromului de la Iași din iunie 1941. De altfel, în cazul Casei Muzeelor de la Iași, există și un muzeu dedicat acestor zile înfiorătoare din istoria poporului român.
Rezultatul este această carte, care reunește zece povestiri ale unor scriitori foarte apreciați din literatura română contemporană. Ei au fost inspirați, așa cum spuneam, de fotografiile din timpul pogromului, pe care cititorii le pot descoperi la finalul volumului, fotografii tulburătoare, acele ipostaze ale calvarului evreilor de pe străzile Iașului, ale uciderii lor cu sânge rece și al momentelor de după, în care oamenii obișnuiți, chiar și cei care nu aveau niciun fel de ură în suflet, treceau nepăsători pe lângă cadavrele de pe străzi, întorcând capul și văzându-și de treburile zilnice, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.
„Scuipă pe trotuar, lângă un cadavru întins cu fața în sus. Ar trebui să vină de la primărie să-i culeagă de-aici, că împut Iașiul. Se mai pornește și vreo molimă, asta ne lipsește acum, nu-i de-ajuns războiul.” (Radu Pavel Gheo, pag. 66-67)
Sunt câteva povestiri care m-au impresionat prin stil și încărcătură, pentru că povestea este zguduitoare în toate cazurile. „Cufărul de lemn” al lui Bogdan Coșa este drama plecării spre Gara din Iași a unei tinere familii, care încearcă să-și protejeze fetița de aproape doi ani de duritatea și lipsa de empatie a militarilor care îi împingeau de la spate, printre cadavrele deja apărute pe străzile orașului. În „Ușa”, Florin Irimia pleacă de la o fotografie terifiantă, în care mai multe persoane, inclusiv o fetiță (sau un băiețel, nu se știe sigur), zac morți, ucise în fața magazinului „Frații Hirschenschon”. Acea fetiță privește acum tot ce s-a întâmplat de undeva de sus, de la granița între acel pământ zguduit de violențe și cerul liniștit și nepăsător.
În fața magazinului „Brânzărie și Coloniale Lehrer”, două cadavre sstau în poziții nefirești. Dar ce e firesc în moartea violentă din acele zile din Iași? Cristian Teodorescu scrie despre aceasta în „Duminica domnului Lehrer”, o povestea despre moartea ficțională a celor două persoane, care, câteva ore mai devreme, trăiau încă o viață obișnuită în târgul Iașilor, erau prieteni și s-au întâlnit în acea dimineață și s-au încurajat reciproc în fața morții. În sfâșit, Tatiana Țîbuleac are, în „Trecerea”, o povestire extrem de personală despre indiferență, despre acea fotografie în care oamenii trec nepăsători pe lângă cadavrele de pe străzi, chiar deranjați de acestea:
„Astăzi însă mă gândesc ce i-aș putea spune fiului meu, încă mic? L-aș îndemna să fie curajos și nobil, chiar dacă știe că asta îi va aduce durere, sărăcie, izolare, sau i-aș spune și eu să-și vadă de drumul său, cum au făcut atâția alții până la el? Să nu te oprești niciodată din drum – este și asta o cale. Încă puțin și bărbatul din fotografie va dispărea după colț. Nu-l voi mai vedea niciodată.” (TT, pag. 153)
„Zece povestiri. Pogromul de la Iași” este un volum cutremurător și binevenit, pentru că va fi mereu nevoie de conștientizarea lucrurilor cu adevărat rele pe care le-au făcut românii, în istoria lor.
Puteți cumpăra cartea: Muzeul Literaturii Iași.
(FOTO: ziaruldeiasi.ro)
