“Trei etaje”, de Eshkol Nevo
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2017
Traducere din ebraică: Ioana Petridean
Am citit această carte pentru că, pe coperta ediției românești, Amos Oz îl califică pe autor drept “un povestitor fascinant, care redă o imagine vastă și diversă a societății israeliene.” La capătul lecturii i-am dat dreptate lui Amos Oz, căci romanul “Trei etaje” abordează într-o manieră originală și captivantă complexitatea relațiilor interumane în lumea contemporană. Un singur lucru aș avea de nuanțat față de modul în care și-a formulat recomandarea Amos Oz: ceea ce se întâmplă în această carte nu este neapărat specific Israelului, ci ar putea la fel de bine să fie plasat într-o țară din Europa sau din America.
Amestecul excelent dozat de luciditate, empatie și fantezie cu care Eshkol Nevo explorează frământările unor oameni prinși în momente de răscruce ale vieții lor este cu totul remarcabil. Iar cele trei povestiri separate, dar care se intersectează marginal, prilejuiesc cititorului pătrunderea în mintea și sufletul fiecărui personaj plasat în postura de narator…
Arnon, Hani și Devora, cu toții aparținând clasei de mijloc, se confesează pe rând, iar vocile lor distincte generează o sinergie captivantă. Sunt explorate zone întunecate ale sufletului omenesc, cele trei personaje având însă în comun încercarea de a se face înțeles, dar și de a separa binele de rău. În acest demers, fiecare duce o bătălie diferită, dar la fel de grea, cu propriile limite și temeri.
După cum spune chiar autorul într-un interviu:
”La fiecare etaj și în fiecare confesiune, poți simți acest conflict între nevoie și moralitate, între ceea ce vreau să fac și ceea ce ar trebui să fac, între ceea ce-mi cere corpul meu să fac și ceea ce mă îndeamnă conștiința să fac. Cred că atunci când există acest gen de conflict există o poveste și asta am încercat să oglindesc în cartea mea.”
Împletirea de zbucium, singurătate și speranță din cartea lui Eshkol Nevo oferă cititorului tabloul unei înfruntări dramatice a luminii cu întunericul. Flacăra care călăuzește alegeri morale dificile este pusă în pericol de demonii nopții care amenință mereu să o stingă. Dar puterea oamenilor de a-și pune întrebări de natură morală, de a-și chestiona opțiunile trecute prin prisma experiențelor ulterioare, este cea care îngăduie ca nădejdea unui nou început sau a unei regăsiri să pâlpâie în continuare.
