Carti Carti de fictiune

Transfer de memorie: ”Vara”, de Karl Ove Knausgård

”Vara”, de Karl Ove Knausgård
Editura Litera, București, 2020
Traducere din engleză: Justina Bandol

În volumul Vara suntem martorii unor rezumate enciclopedice ale lucrurilor și conceptelor. Multe dintre cugetări, situate la granița dintre absurd și profund, își păstrează o savoare specială pentru imaginile pe care Knausgård le zugrăvește folosind foarte puțin material din lumea reală. Invocate fără introducere, multe dintre lucrurile supuse analizei sunt metaforizate, până la limita macabrului uneori (ca în povestirea cu melcul). Având ca public țintă un singur om, pe fiica sa cea mică, textul depășește limitele banalului și trezește sentimente din cele mai neașteptate în cititorii săi.

”Numai viața care e trăită e trăită. Nu cred că am scris vreodată ceva mai evident, și totuși e încă greu de înțeles, pentru că facem enorm de multe alegeri, și fiecare alegere exclude enorm de multe posibilități, care continuă să existe în regiunile de umbră ale sinelui nostru.” (pg. 273)

Tema leșinului, recurentă în opera scriitorului norvegian, mizează pe o conștiință de tip meta, un apel pe care îl face aproape în toate mini eseurile care compun acest volum. Percepțiile despre lumea în care trăiește sunt extrem de particulare și produc dezbateri interiorizate, punând în lumină o curiozitate mereu în alertă. Cele 36 de eseuri și jurnale nu sunt centrate doar pe activitatea casnică a lui Knausgaard, ci propun și reflecții asupra unor subiecte ca lacrimile, cinismul, cuburile de gheață, fluturii, buburuzele, plenitudinea, viespile sau pielea. Spontaneitatea joacă mereu un rol important, dar expunerea imediatului nu e făcută neglijent. Volumul este structurat pe cele trei luni de vară (iunie, iulie, august) și cuprinde, pe lângă mini eseuri, și note de jurnal. Excepție face luna august, unde acestea nu se mai regăsesc în aceeași formulă, dar care mie mi-a plăcut cel mai mult. Dincolo de analiza clipei, există și însemnări legate de trecutul/tinerețea scriitorului, precum și un capitol special dedicat unei femei din deosebite, excelent scris, care constituie una dintre ancorele textului. Vă las însă plăcerea de a descoperi singuri despre cine este vorba.

Încercarea de a imortaliza poveștile simple la care participă familia, cu particularitățile, problemele și imperfecțiunile ei nu este facilă, riști să pici la fiecare pagină în plasa ordinarului. Însă nimic nu e comun în poveștile lui Knausgård. Volumul înregistrează, paradoxal, și o absență, soția scriitorului, de care s-a despărțit în 2016, după cum am aflat dintr-un mic research personal. Textele spun răspicat un lucru esențial: viața este întotdeauna intensă, are momente surprinzătoare, la care trebuie să fim permanent atenți, mai ales datorită unicității lor. O concepție în totală opoziție cu lumea digitală în care se pare că ne cufundăm tot mai mult și dezvăluirea unei relații speciale cu timpul.

Vara e construită ca o meditație asupra obiectelor, întâmplărilor, folosind atuurile unui stil epistolar și conține ilustrații ale pictorului german Anselm Kiefer. În ciuda unui optimism aparent, Vara mi-a sugerat neliniște, un freamăt constant pe care scriitorul în poartă în fiecare pagină, ca și când la un moment dat ar fi deschis o ușă către întuneric și apoi privirea i-a rămas parțial acolo. Se simte atingerea abisului atât în obiecte, sunete  și chiar în locuință. O teamă vagă, dar generatoare de inspirație.

”Natura aceasta tranzitorie a luminii, faptul că se schimbă tot timpul, că nu e niciodată imobilă sau fixă, o leagă de timp, e aproape o vizualizare a timpului […] Timpul devine astfel un loc, o grotă de lumină scobită în întuneric – și e singurul mod în care timpul, pe care îl simțim, dar nu-l înțelegem și nu-l vedem niciodată, poate să capete propria aură.” (pg. 446)

Nu ni se propun doar analize senzoriale, empirice, ci și epistemologice, ca și când am fi parte din filmul  existențial al altcuiva, prin care încearcă să comunice cu lumea. Interesantă este și meditația asupra anulării posesiei amintirilor, care, pentru că sunt externalizate și împărtășite, devin bun comun cu cititorii din lumea întreagă. Un experiment personal care m-a intrigat, m-a uimit și m-a surprins foarte plăcut. Am avut câteva ezitări înainte să citesc volumul, gândindu-mă că simpla prezentare a unui casnic, fie el și norvegian, nu ar avea cum să mă atragă. Dar Knausgård atrage, scriitura lui nu este atât de simplă pe cât pare, mizele sunt mixate, dar reușește să le ofere unitate în fiecare ciclu.

Nu există judecăți sau lamentare, ci o vădită încercare de a maximiza clipa și posibilitățile pe care le oferă, ceea ce nu e puțin. Senzația că unele pagini sunt la limita de jos a anxietății potențează profunzimea și generează empatie. Poveștile sale au o cursivitate naturală, angajamentul inițial al scriitorului nu deranjează, iar cititorul e făcut părtaș la o experiență specială, care oferă perspective inedite asupra mediului la fiecare capitol. Tranziția de la lumea exterioară la lumea interioară este uneori bruscă, sparge confortul, căci cea de-a doua este deseori haotică, plină de sens, și până să reușești să cartografiezi spațiul există un risc serios de rătăcire.

”Căci intimitatea suspendă în mod radical distanța, care este elementul central al oricărei teorii a alienării formulate în ultimul secol și care reprezintă o forță activă în nevoia noastră de tangibil, perceput ca fiind mai aproape de realitate. Polurile opuse nu sunt modernismul și antimodernismul, progresul și regresul, ele sunt doar consecințe ale echilibrului dintre intimitate și absența ei, depinde unde punem accentul […]” (pg. 19)

Construită ca un balans între mundan și ontic, proza lui Karl Ove Knausgård încearcă să concilieze și condenseze speranțele și așteptările cu melancolia rezultată din conștiența finalurilor (al verii, al unui om anume, al copilăriei, al vieții fiecăruia dintre noi). Demersul acesta de a observa importanța cotidianului, cu limitările și rutinele sale este încântător, căci reușește, prin intermediul cărții, al literaturii, să inducă reflecția, să producă empatie, să modifice ceva din structura cititorului. Nu e o lectură de vară, nici pe departe, analizele, deși scurte, sunt construite cu un grad ridicat de profunzime, care întreabă, nu răspunde. Indirect, fiecare este somat să și pună sunt lupă propriile experiențe.

Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Elefant.ro.

(Surse fotografii:  litera.ro, thetimes.co.uk)

Articole similare

O femeie la fereastră, de Pierre Drieu la Rochelle

Jovi Ene

Jane Austen în mizerie. Sau un Gossip Girl de duzină: „Bridgerton. Eu și ducele”, de Julia Quinn

Tudor-Costin Sicomas

Atlasul istoric ilustrat al lumii

Codrut

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult