”Spioni împotriva Armagedonului. Războaiele secrete ale Israelului”, de Dan Raviv și Yossi Melman
Editura Meteor Press, București, 2012
Traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu
“Spioni împotriva Armagedonului” este o carte alcătuită din povești cât se poate de adevărate din lumea serviciilor secrete ale Israelului, de la crearea acestui stat până în prezent. Când o citești ai însă senzația că ai de-a face cu o carte de ficțiune excelent scrisă – îți este greu să o lași din mână înainte de a ajunge la finalul ei…
Sunt prezentate într-o manieră captivantă, dar în același timp și onestă – deloc oficială –, momente de mare cumpănă și fapte de eroism, publicul căpătând astfel acces la detalii care multă vreme i-au fost ascunse. Istoria complicată și extrem de dramatică a Orientului Mijlociu poate fi mai bine înțeleasă după lectura acestei cărți, care are meritul că aduce laolaltă în paginile sale performanțe răsunătoare, operațiuni controversate și eșecuri majore ale serviciilor secrete israeliene. Nu este urmărită crearea sau întreținerea unei legende, ci oferirea de informații cât mai complete cu putință despre operațiuni mai mult sau mai puțin faimoase. Efortul de documentare la care s-au înhămat cei doi autori a fost cu adevărat uriaș, dar rezulatul este pe măsură.
Nu doar relatarea cu meticulozitate și generozitate a desfășurării palpitante a numeroase operațiuni acoperite – de la răpirea lui Adolf Eichmann din Argentina în 1960 până la eforturile recente de a nu permite Iranului să dețină arme nucleare – este remarcabilă. Și viața de zi cu zi a spionilor este foarte bine surprinsă. Sunt construite portrete fascinante ale șefilor diferitelor servicii secrete israeliene (Mossad, Aman, Shin Bet), nefiind trecute cu vederea nici tensiunile și conflictele dintre aceștia. Foarte interesantă este și descrierea derulării în timp a cooperării dintre agentiile de spionaj ale Israelului și Statelor Unite, cooperare care, judecată pe ansamblu, a fost foarte strânsă și fructoasă, cu toate că, desigur, nu au lipsit – nici nu aveau cum! – episoadele de neîncredere.
Dacă trebuie neapărat să găsesc și noduri în papura acestei cărți, acestea ar fi două. Unul este legat de prea desele răsuciri în timp pe care este nevoit să le suporte cititorul, în absența unei organizări cronologice a diverselor episoade abordate de autori. Celălalt se referă la faptul că pot fi identificate două maniere de prezentare a faptelor, ca urmare a existenței a doi coautori; un efort suplimentar de omogenizare stilistică ar fi fost, poate, oportun.
Dincolo însă de aceste neajunsuri peste care se poate trece ușor, “Spioni împotriva Armagedonului” oferă o lectură de-a dreptul fascinantă pentru orice cititor interesat de domeniul spionajului sau al istoriei.
