”Prietenii și Literatura. Club 8, OuTopos și invitații lor”
Volum coordonat de Ana Săndulescu
Editura Casa de Pariuri Literare, București, 2019
Motto: ”Nu știu să se fi întâmplat în anii ’90 ceva mai bun decât grupările astea, să fi existat vreo pepinieră mai eficientă. Nu e întâmplător că toți cei care au confirmat începând cu anii 2000 au pornit de acolo. Oameni care n-au vrut să intre în sistem, să facă ”frumos” cum se zice și să-și găsească un locușor cald pe la reviste, pe la vreo instituție. Cred că tot ce a dat Iașul mai bun după 2000 a trecut pe acolo, prin OuTopos sau Club 8.” (Bogdan Crețu, pag. 185)
La începutul anilor 1990, Iașul era ancorat în cercuri literare anchilozate, venite din comunism, unde scriitorii și criticii se citeau, se invitau, se lingușeau între ei (de altfel, această situație nu s-a schimbat prea mult, nici acum, în unele locuri, mai cu seamă în orașele mici, cum ar fi urbea mea natală). A doua jumătate a anilor 1990 a însemnat o efervescență a cluburilor și cenaclurilor literare, unde participau tineri sau mai puțini tineri, adunați de pasiunea pentru literatură, pentru artă. Internetul nu exista la noi, așa că acești oameni se refugiau prin biblioteci, scriau, citeau, discutau, trăiau literatură. Iașul a avut șansa manifestării directe a acestei efervescențe, cu precădere prin cele două cluburi sau cenacluri literare, Club 8 și OuTopos.
Povestea acestora este readusă în atenția ieșenilor și a întregului public roman ce apreciază literatura de către Ana Săndulescu, prin intermediul unor interviuri luate celor mai reprezentativi participanți la aceste întâlniri la care se dezbătea lumea literară a timpului. Este o inițiativă ce trebuie apreciată, pentru că cele două cenacluri literare au influențat decisiv lumea culturală din Iași și din România (au apărut cărți importante, considerate și acum etalon ale literaturii române de după 1990, s-au constituit serii de carte aparținând unor autori români, au avut o influență importantă în nașterea Festivalului Internațional de Literatură și Traducere de la Iași).
Chiar dacă acum le privim împreună și chiar dacă au existat permanent întâlniri și cooperări între cele două grupări, acestea erau destul de diferite. Club 8 a fost cumva mai elitist, alcătuit din persoane care aveau deja experiență universitară, iar intrarea la discuții nu se putea face decât prin invitație nominală. Erau activi Dan Lungu, Radu Andriescu, Constantin Acosmei, Gabriel H. Decuble și mulți alții și pe majoritatea dintre ei i-am cunoscut ulterior prin intermediul cărților publicate. Toți sunt de acord (inclusiv OuTopiștii) că personalitatea care uimea, care apropia prin spiritul erudit (și câteodată prin încăpățânare) era O. Nimigean, cel care a și publicat mai târziu un volum care i-a confirmat valoarea și unicitatea – este vorba de ”Rădăcina de bucsău”. În privința obiectivelor grupului, acestea sunt sintetizate acum de Constantin Acosmei (deși trebuie să menționez că Manifestul Clubului, apărut în 1999 în revista Dilema, este demențial):
”Aș evidenția două aspecte complementare: pe de o parte, o critică a sistemului literar existent, instituționalizat, rigid, provincial și, pe de altă parte, o pledoarie pentru literatura vie, dezinhibată, dinamică. De aici, principalele mize ale clubului: asanarea mediului literar prin resuscitarea spiritului critic și construcția unei alternative literare independente.” (Constantin Acosmei, pag. 16)
Spre deosebire de Club 8, OuTopos a fost o grupare literară alcătuită aproape exclusiv din tineri studenți, cel puțin inițial, care aveau întâlniri regulate, de obicei la Casa Dosoftei, la care putea participa oricine. Mulți dintre acei tineri au devenit scriitori sau critic recunoscuți ai literaturii române: Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Bogdan Crețu, Codrin Liviu Vasiliu, Șerban Axinte. OuTopiștii erau ”mai răi”, mai entuziaști, criticau cu înverșunare, dar cu sinceritate. Printre realizările lor se numără publicarea unei reviste și înființarea unei edituri, la care au publicat cărți de debut atât outopiști, cât și cluboptiști, precum Dan Lungu și O. Nimigean. Întâlnirile erau aprinse și tumultoase, lungi și vibrante (poate, am spune acum, specifice epocii și tinereții participanților). De pildă, într-o singură întâlnire, își amintesc nostalgic mai mulți intervievați, Lucian Dan Teodorovici a citit întregul său roman de debut, ”Cu puțin timp înaintea coborârii extratereștrilor printre noi”, timp de peste trei ore.
”La acea vreme sunt convins că cenaclurile erau vitale pentru cineva care se dorea scriitor.” (Lucian Dan Teodorovici, pag. 261)
Atunci când ești interesat de literatură, un astfel de volum nu te poate lăsa indiferent. Prin aceste interviuri, Ana Săndulescu reconstituie istoria unor mișcări literare esențiale din Iași din a doua jumătate a anilor 1990-prima jumătate a anilor 2000, iar cititorul pasionat de literatura română va regăsi aici mulți scriitori valoroși, tinerețea și cărțile lor.
Puteți cumpăra cartea: Editura Casa de Pariuri Literare.
(Sursă fotografii: Cdpl.ro)
