Lista de carti recomandate de Adriana Gionea de la ‘PostModern’ pentru luna octombrie include nu mai putin de 32 de titluri. Sunt multe titluri promitatoare, intre ele acesta aparut in colectia ‘Raftul Denisei’ de la editura Humanitas-fiction: ‘Admiratorii lui Evgheni Vodolazkin pot alege Brisbane. Romanul este povestea unui mare chitarist pe nume Gleb Ianovski. Gleb s-a născut la Kiev, a studiat în Sankt-Petersburg şi a cunoscut faima la Munchen. Când o boală îi ameninţă existenţa, îşi regăseşte un nou sens povestindu-şi viaţa în faţa unui scriitor dornic de a-i scrie biografia.’
Antonia Ispas de la ‘SemneBune’ i-a luat un interviu scriitorului islandez Sjon la FILIT: ‘AI: Știu că ai scris romane, nuvele, poezii și că ai colaborat cu Björk, dar ce ai fi zis despre tine la 15 ani, când abia încercai să îți schițezi viitorul de poet? S: Ei bine, aveam 15 ani când am descoperit un grup de poeți islandezi, care au schimbat imaginea poeziei islandeze după cel de-al Doilea Război Mondial, introducând modernismul și suprarealismul. Acest grup, această mișcare m-a determinat să încep să scriu poezie. Era ceva diferit în modul în care foloseau metaforele, imaginile, în faptul că poeziile nu mai aveau metrul, aliterația și rima tradițională, componente importante în poezia islandeză. Era cu totul diferit, iar versurile îmi păreau cu totul nebunești, pentru că mă duceau, mai degrabă, cu gândul la versuri din muzica rock, nicidecum la poezie. Așa că am început și eu să scriu, pentru că mi s-a părut fascinant și am vrut să fac și așa ceva. Aveam 15 ani, însă îmi era teamă să ies în față ca poet, așa că am venit cu numele acesta ,,Sjón”, care este o abreviere a numelui meu adevărat Sigurjón. Sjón înseamnă viziune, iar alegerea unui nume știam că va fi ca o condiție emblematică. La 15 ani nu știam nimic despre poezie, nu știam nimic despre literatură sau despre societatea literară. Citeam mult, ca mulți de vârsta mea, dar nu aveam habar despre mecanismele din spatele literaturii, despre ce înseamnă să publici o carte sau ce e o societate a scriitorilor. Dar, în perioada aceea, în Islanda, exista o mișcare amplă a publicării independente și mi-am publicat singur prima carte. Am continuat să scriu poezie și să mă întâlnesc cu poeți tineri. Nu-mi imaginam cum va fi în viitor, am trăit doar momentul făcând ceea ce îmi plăcea. Niciodată nu m-am gândit că începând să scriu poezie în Reykjavik în 1978, voi fi în Iași, în 2019. Nu am realizat că ajungând un autor, operele îți vor fi traduse sau că voi ajunge să călătoresc. Nu știam nimic despre literatură, voiam doar să scriu poezie.’
Severl Gulea de la „libris’ recenzeaza romanul ‘Constantin’ al lui Iulian Bocai aparut in colectia ‘Ego – proza’ a editurii Polirom: ‘Scurta poveste semnată de Iulian Bocai este la fel de plină de farmec precum romanul său de debut. Cititorii vor redescoperi și aici simțul fin al observației, reușita de a închega și a da viață unui univers din cuvinte bine meșteșugite, de a livra o narațiune sensibilă și plină de farmec. Iulian Bocai are talentul de a-și distila ineditele experiențe biografice (am fost și eu printre privilegiații care au poposit în de acum nemuritoarea casă a Moșului, în perioada studenției) în esențe literare seducătoare pentru cititori. Nu în ultimul rând, Constantin este și o poveste-tribut adusă memoriei și experiențelor decisive ale unei vârste, în acest caz studenția. La acea vârstă te întâlnești, la fel ca mai târziu în viață, cu tot felul de personaje minore doar că, în contextul psiho-biografic buretos al momentului de tinerețe, acestea sunt absorbite mai intens și pliate mai fidel în amintiri. Iar mai târziu, tocmai acei minori ajung să capete proporții aproape epopeice sub reflectorul indulgent și sentimental al memoriei. Romanul lui Iulian Bocai este tocmai un asemenea reflector, atent dirijat, un prilej de inspirație pentru orice cititor, pentru a-și revizita propriile etape inițiatice.’
Ioana de la BookNation.ro recomanda ‘Spionaj la manastire’ al Rodicai Olog-Brasoveanu, aparut la editura Nemira: ‘Suspansul este ingredientul forte al unui roman polițist, iar această carte îl are din plin….Cartea se recomandă persoanelor ce vor o lectură care alungă plictisul, care vor un mister ce se adâncește cu fiecare nou detaliuși care sunt în căutarea unui roman de bună calitate, scris de o româncă mai mult decât talentată.’ Din pacate Rodica Olog-Brasoveanu nu mai este printre noi, dar cartile ei continua sa ne delecteze.
Adi George Secara de la ‘BookHub’ ne semnaleaza evenimentul aparitiei la editura Tracus Arte unei carti de poeme a lui Apollinaire tradusa de Octavain Soviany: ‘Miracolul schimbului de suflete dintre Octavian Soviany şi Apollinaire are loc, împreună cu miracolul înfrăţirii limbilor, cu toată atenţia acordată subtilităţilor cultural-literare (de pildă, în mai sus amintitul „Schivnic”, trimiterile la Anatole France, Flaubert, Alphonse Ritté, la strămoşi ai board -game – urilor de azi – „Marea gâscă”, un fel de Piticot; la poemul „Vâlvătaia” se ajung precizările la Euripide şi Seneca ş.a.m.d.), plăcerile şi fanteziile cititorilor, elitişti sau nu, gurmanzi ai literelor şi metaforelor, vor fi… silabisite, trăite aşa cum trebuie, de la… sfingerie (termen creat de poet, locul unde se adăpostesc, sfinxuiesc sfincşii) până la Podul Mirabeau, via toate lumile cunoscute ori imaginate: din creaţia literară a lui Apollinaire nu lipsesc şi însemnările de călătorie reală, „însemnări” care se regăsesc şi în creaţia sa lirică!’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Zeppelinul piticului”, de Marian Ilea
-”În vâltoarea războiului. Radu R. Rosetti”, de Maria Georgescu
–”Rătăcitorii”, de Olga Tokarczuk
–”Oamenii fericiți nu scriu” (Mihail Șișkin la Ateneul Român)
–”Premiile liceenilor se dau pentru literatura însăși” (interviu Radu Vancu)
(Sursă fotografii: Postmodern.ro, Libris.ro, Bookhub.ro)
