Prin blogosfera literara (7 – 13 ianuarie 2013)

Amatorii de retrospective se pot bucura inca de articolele care mentioneaza cele mai bune carti ale anului care a trecut. Eu le citesc cu interes, si imi completez nesfarsita lista de lecturi viitoare cu titlurile pe care le-am ignorat sau omis din diferite motive. La ‘Observator Cultural’ veti putea gasi cateva astfel de articole impartite pe genuri, din articolul-cadru semnat de Paul Cernat am retinut cele doua carti pe care criticul le considera cele mai importante din cele publicate in 2012: ‘Din punctul meu de vedere, anul editorial 2012 a fost dominat de două cărţi care nu ţin de ceea ce ne-am obişnuit să numim „literatură“ şi ai căror autori – ideologiceşte opuşi – sînt filozofi. E vorba de Internaţionala mea. Cronica unei vieţi, masivul tom memorialistic de la Polirom al lui Ion Ianoşi, şi de Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste de Andrei Pleşu (Humanitas). Prima – cronică istorico-biografică de anvergură şi mărturisire ideologică ferm asumată – a beneficiat, prin forţa lucrurilor, de numeroase comentarii, în vreme ce a doua, mult mai dificil abordabilă de către profani, a beneficiat mai curînd de un succes de stimă sau de un succes… de charismă, fapt de înţeles în cazul unui volum aflat la confluenţa exegezei/herme­neuticii biblice cu filozofia morală şi antropologia imaginarului, adresat, în principiu, unor categorii mai largi, dar evaluabil cu adevărat doar de către „specialişti“. ‘

Despre cartea lui Plesu selectionata de Paul Cernat scrie tot aici Tereza-Brindusa Palade: ‘…lucrarea de exegeză antiexegetică a lui Andrei Pleşu este un pariu reuşit. Acest pariu pare să fie în primul rînd personal: autorul îşi „pune în joc“, cu o vizibilă autoexigenţă, maturitatea, inteligenţa şi erudiţia pentru a oferi o analiză consistentă şi profundă, extrem de captivantă pentru cititorul zilelor noastre, a unuia dintre cele mai importante texte care s-au scris vreodată:Noul Testament. Pariul pare cîştigat şi „spiritual“, mai ales datorită virtuţii autorului de a evita să se ia foarte mult în serios, ca exeget şi cercetător academic. Aceasta este cartea unui prieten, mai curînd decît cartea unui profesor. Cu această virtute, Andrei Pleşu aminteşte, din nou, de Chesterton şi de afirmaţia acestuia că „îngerii zboară pentru că nu se iau în serios“ (the angels fly because they take themselves lightly).”

Marius Chivu recenzeaza pentru ‘Dilema veche’ o carte care starneste atrage atentia inca de la titlu (Silviu Gherman – Hîrtiile Masculului) si care se pare dupa cronica a nu ezita sa socheze nici in ceea ce priveste continutul: ‘Cu umor negru şi atmosferă sordidă, plin de scene ce abundă în absurd şi grotesc, construit cu o fantezie debordantă şi cu un imaginar organic à la Cronenberg, inventiv lexical şi variat stilistic (Masculul scrie, la un moment dat, scenariul falsei revoluţii sub forma unei operete), romanul lui Silviu Gherman este, de departe, cea mai stranie carte publicată anul trecut, singulară şi, mai ales, promiţătoare pentru o viitoare, mai consistentă şi mai vizibilă, nişă punk în literatura noastră.’

‘Faleze de piatra‘ este o revista internetica sarbatorind cu ultimul numar trei ani de prezenta, revista al carei profil pare centrat pe poezie, cu multa poezie originala care ocupa o mare parte a ‘spatiului’. Am remarcat aici si o cronica de carte semnata de Hopernicus la volumul ”Drumuri de cenușă” al lui Tănase Serea: ‘Drumurile poetului sunt într-un teritoriu al tristeții, al deșertului și zădărniciei, rar presărat cu trandafiri negri. Poemele- lacrimi au născut un izvor paralel drumului, izvor oprit într-un lac incandescent al amintirii fratelui Voicu, al părinților și al iubitei, – tristețe ce-și leagănă clopotele. Și totuși… dincolo de acest peisaj elegiac, de pustiul pe unde umbla și poetul Ioan Alexandru într-una dintre cărți, mai demult Mihai Eminescu pe lângă plopii fără soț sau pe străzile Bucureștilor șoptind mai am un singur dor, o mamă, dulce mamă, dar și George Bacovia prin tărâmurle sale de plumb sau mai de curând Dimitrie Stelaru, cătând-o pe Eumene, or altunde  Mark Orheianu în lacrimoramele sale, poetul Tănase Serea aduce sunete proprii, dar cum cuvintele (mele) nu vor spune niciodată totul, știind că viața este mântuire, rugăciune, speranță, voi lăsa poetul să vorbească prin cuvintele sale, nu înainte de a zice că, fiind la o răscruce, are un drum propriu și, de vom putea a-l însoți, ne vom bucura citindu-l.’

Am mai spus ca imi plac cronicile lui Rontziki de la Evantaiul Memoriei? Daca nu am spus-o o repet 🙂 In saptamana care a trecut colega noastra a publicat doua recenzii – una a unei carti pe care astept sa o citesc ‘Toate bufnitele’ de Filip Florian despre care scrie: ‘Într-un top personal al cărţilor de Filip Florian, Toate bufniţele s-ar situa pe locul doi. M-a încântat mai mult decât Degete mici, dar Zilele regelui, se pare, încă nu poate fi surclasată.’. Cealalta este ‘Acasa pe Cimpia Armaghedonului’ a Martei Petreu pe care am citit-o si recenzat-o si eu in anul care a trecut: ‘În mod cert, există intensitate şi investiţie de energie sufletească în paginile cărţii Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului şi acesta, pe lângă stilul scriitoarei, care, paradoxal, scrie cu tandreţe şi imprimă căldură chiar şi momentelor dure, trăirilor aspre pe care le descrie, este unul din motivele pentru care recomand acest roman, prin care nu poţi trece fără să-ţi zdruncine puţin percepţiile şi părerile.’

‘Un blog scris pe un colţ de şerveţel’ este subtitlul blogului Andreei Toma, descoperit de mine in aceasta saptamana. O bloggerita cu lecturi diverse, si cu prediclectie spre literatura clasica, solida. Din lecturile lunii decembrie mi-a adus in amintire ‘Iarna barbatilor’ a lui Stefan Banulescu, carte de la a carei lectura au trecut (pentru mine) cel putin 40 de ani: ‘Un amestec de realism si fantasme pe un fundal preponderent rural, mare parte din intamplari desfasurandu-se in preajma Dunarii, volumul reda o atmosfera pe cat de obscura uneori, pe atat de invaluitoare. ‘

(Dan)

Citind „Mangaieri straine” de Ian McEwan, Bogdan de la Mind Porn îşi aduce aminte de „Cum să trăieşti cu o soţie necredincioasă”, de Alberto Moravia: „Sigur, apropierea este delicată, dar ceva din voluptatea sexuală a maltratării fizice în contextul banalului conjugal sugerează, în orice caz, ideea asta. O Veneţie nerostită, turişti şi nativi – “latini” -, un cuplu în vacanţă, Mary şi Colin, trecuturi diferite, divorţuri, copii, regăsiri. O lume nouă de explorat, străduţe întortocheată, obiective turistice, opere de artă, cafenele, alcool şi iarbă pe balconul hotelului, marea şi tot aşa. Dincolo de toate plăcerile astea, un permanent sentiment al alterităţii şi uncanny-ului străbate atmosfera creată. O atmosferă dubioasă, extrem de tensionată în aparentul său calm.”

(Jovi)

Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-„Tărâmul morţii. Europa între Hitler şi Stalin”, de Timothy Snyder (I)

-„Să-ţi ucizi tatăl”, de Amelie Nothomb

-„Tolkien: An Unexpected Journey”

-„Cartea pierduta a vrajitoarelor”, de Deborah Harkness

-„Adulter cu smochine şi pescăruşi”, de Adrian Cioroianu

–interviu cu Florin Irimia, autorul romanului „O fereastră întunecată”

-„Jurnalul unui călător boem. 1001 de femei”, de Ciprian Enea