Prin blogosfera literara (6 – 12 august 2012)

Prietenul nostru, Constantin Pistea, scrie despre ultima carte a lui Octavian Soviany, „Arhivele de la Monte Cristo”. El spune despre autor: „Am citit „Kostas” flămând, o carte care cred că poate să renască plăcerea pentru lectură chiar şi în sufletul cel mai lipsit de litere. Soviany are ritmul său aparte, ca un pas de defilare pe care-l auzi din Casa Scânteii chiar dacă parada abia începe la Arcul de Triumf. Paragrafele scurte, din cel mult două fraze, sunt legate natural, precum segmentele de aţă sub acul maşinii de cusut. Asta simt când îl citesc pe Soviany-prozatorul – pentru că eu aşa l-am cunoscut, fie-mi iertată ignoranţa.”

Adriana Gionea scrie pe Bookmag despre un roman interesant, aparut de curand la Polirom. Este vorba de Cel care ma asteapta, de Parinoush Saniee: „Parinoush Saniee, autoarea celui mai bine vândut roman persan, Cel care mă aşteaptă, nu s-a lăsat intimidată de slugile cenzurii, hotărâte să-i împiedice debutul. Îndrăzneala i-a adus cea mai frumoasă răsplată – interesul celor pasionaţi de literatură. Aceştia i-au parcurs romanul pe nerăsuflate, lăsându-se cuprinşi de trăiri contradictorii. Tristeţea, resemnarea, lupta prin forţa literelor, revolta şi triumful minţii împotriva terorii se împletesc pentru a ţese lumea de sub vălul femeii prizoniere, care s-a eliberat când talentul şi observaţia ascuţită au trecut de partea ei.”

Adina de la Blog de carti ne prezinta cateva pareri despre cartea de calatorii a lui Marius Chivu, „Trei saptamani in Himalaya”: „Per total e o carte inegală și un pic ciudată – broderii literare într-o parte, foarte mici reportaje în alta, multe discuții cu sau fără rost. Aduce foarte mult a carte de călătorii pentru un public urban și într-o oarecare măsură estet care nu părăsește prea des betonul și mai puțin a carte pentru un public pasionat de natură și de expediții. Lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult: descrierea temerilor trupești ale drumeților, pozele într-adevăr frumoase care îți spun singure povești, câteva dintre panseurile despre natura călătorului și câteva dintre anecdote. Și trebuie să spun că mi se pare că banii dați pe carte n-au fost irosiți – cele de mai sus au compensat în bună măsură cele câteva minusuri ale cărții.”

Dacă tot am ajuns pe Marte, Bogdan de pe Mind Porn ne prezinta un eseu despre reprezentarea planetei Marte in fictiune: „Prima idee de carte a fost Omul ilustrat al lui Ray Bradbury cu a sa povestire politico-socială (nu-mi amintesc titlul exact) în care negrii au colonizat Marte pentru a scăpa de discriminare şi sclavie, iar după vreo generaţie Pământul a fost distrus într-un război nuclear, astfel că oamenii (albi, evident), care au reuşit să scape, vin spre Marte pentru a supravieţui. Cei odată discriminaţi sunt puşi în situaţia celor care pot discrimina şi etc, situaţia se schimbă total, aici planeta Marte a răsturnat complet imaginea Pământului, doar că o mai face încă o dată, prin faptul că măcar aici pe Marte să existe şansa unei coabitări paşnice. Şi cam aşa se întâmplă.”