Ediția adăugită a cărții lui Mircea Mihăieș, ”Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen”, îi prilejuiește lui Cristian Pătrășconiu să scrie un articol detaliat despre aceasta pe LaPunkt.ro: ”Pentru rigoare, monografia invocată a apărut în două ediții – cea mai recentă, cu doar cîteva săptămîni în urmă, fiind o versiune mai completă, practic adusă la zi, a primei ediții, aceasta din urmă publicată în premieră acum 12 ani. Simultan cu afirmația făcută în fraza precedentă și tot întru rigoare, este de pus o nuanță: volumul apărut recentissim este, sub raport hermeneutic, mai robust și mai amplu decît primul pentru că el merge, în analitica sa, pînă la albumele apărute în ultimii 12 ani; dar cartea din 2005 are, la finalul ei, ceva ce nu se regăsește la această a doua ediție – și anume: 32 de poeme traduse, splendid, de Mircea Cărtărescu din poezia lui Leonard Cohen.”
Costi Piștea scrie despre o carte masivă, întinsă pe mai bine de 600 de pagini, cu scris mic, pe care o imaginează ca pe o omidă grasă. E vorba despre ”Scurtă istorie a șapte crime”, de Marlon James, apărută la Editura Litera: ”Tot legat de voci şi mai ales de limbaj, este de la sine înţeles efortul inimaginabil al traducătorului Ciprian Şiulea. Nu ştiu cât timp i-a luat să domesticească omida asta, însă a făcut o treabă extraordinară. E genul de carte care te poate dărâma, dacă nu o prinzi metodic – şi dacă nu v-am plictisit cu trimiterile, imaginaţi-vă cum ar fi să dresaţi omida asta grasă, care se crede sexy. Ei bine, Ciprian Şiulea a făcut cum a făcut şi pare că a lăsat romanul în aceleaşi coordonate pe care le-a trasat şi Marlon James. Iar dacă am pomenit de scriitor, el însuşi este un alt motiv pentru care cartea asta este mare. Am scris despre atentat, dar atentatul este doar un punct de plecare, aşa cum, la un copac, tulpina e doar o parte, însă fără farmec în absenţa ramurilor. Marlon James acoperă nu doar Jamaica din jurul deceniului 8, ci şi parte din Statele Unite (Miami şi New York), înspre anii 90, cu jocurile de putere, cu reţelele de droguri, cu cartierele conduse de mafioţi şi cu o cruzime care domină câteva zeci de ani.”
Florin Irimia, trecând peste felul său destul de melancolic și trist în care-și scrie cărțile, este unul dintre scriitorii români contemporani pe care îi apreciez. După ce am scris și eu o recenzie la ”Misterul mașinuțelor chinezești”, cea mai recentă carte a lui Florin, am descoperit acum una semnată și de Nona Ropotan pe Bookhub.ro: ”Ne reîntoarcem în locurile copilăriei cu speranța că vom reintra în starea de copil și de fericire atemporală, dar ne dăm repede seama că universul acela nu mai poate fi regăsit, cel mult vom încerca să-l refacem pentru copiii noștri. Unii dintre noi sunt mai norocoși, regăsesc la întoarcerea acasă bucăți materiale din copilărie, ce joacă rol de madlenă. Și păstrează cu orice preț în memoria afectivă mirosul parfumului mamei, aroma prăjiturii preferate sau mirosul de praf stârnit de joaca cu orele în fața blocului. „Misterul mașinuțelor chinezești” este poarta care se deschide spre acest univers al copilăriei de oriunde, iar Florin Irimia este povestitorul cu voce joasă care-ți însoțește gândurile fără să te certe că te abați prea mult de la drumul drept. Sfatul meu: citiți „Misterul mașinuțelor chinezești” ca pe un mic îndrumar de cum să-ți retrăiești copilăria.”
Despre cel mai nou roman al lui Mario Vargas Llosa, ”Cinci colțuri”, scrie Fructitza pe blogul său: ”Poate ca nu e cea mai reusita carte a lui Mario Vargas Llosa (în mod cert mi-au placut mult mai mult „Visul celtului” sau „Eroul discret„), dar am apreciat cum se face trecerea fireasca de la straturile inferioare ale societatii la cei bogati, alintati de soarta si plini de privilegii. In plus, faptul ca naratiunea se face la persoana I-a si din perspective diferite ofera o viziune complexa si uneori nesteptata a intrigii. Daca ceva m-a deranjat, nu a fost limbajul murdar sau pasajele erotice mult prea explicite, ci, mai ales, faptul ca nu am empatizat, nu m-am atasat de nici un personaj. Poate ca e mai bine asa, tinand cont de finalul deschis si oarecum incert.”
O altă carte care mă așteaptă la rând este ”Curcubeul apare și dispare”, de la Editura Publica, scrisă în tandem de mamă-fiu, Gloria Vanderbilt-Anderson Cooper. Despre ea, scrie Simona de la LumealuiSim: ”Mie cartea asta mi-a plăcut foarte mult pentru că m-a făcut să realizez cât de important e să hrănim relațiile și să nu ne bazăm pe faptul că ceilalți știu ce simțim pentru ei. Comunicarea, gesturile mici, sunt aspecte foarte importante într-o relație, indiferent cu cine e acea relație. Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre Anderson, cartea asta a prezentat lucrurile așa, un pic unidimensional, mai mult din perspectiva Gloriei. Dar am avut ocazia să-i aflu ei povestea și cred că Anderson are timp să o publice și pe a lui (versiunea mai detaliată ? ).”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Omar și diavolii”, de Dan Ciupureanu
-”Epopeea arheologiei. Savanți și aventurieri”, de Jean-Claude Simoen
–Interviu Dan Ciupureanu: ”Am pornit și de la lucruri reale, ca apoi să-mi dau frâu liber imaginației”
