Dan a scris laudativ despre cartea ”Evreii și cuvintele”, de Amos Oz și Fania Oz-Salzberger. Despre aceeași carte, o recenzie în același stil apare pe LaPunkt.ro și este semnată de Simona Constantinovici: ”Este vorba despre un eseu bine documentat, nelipsit,însă, de zona dinamitată a speculațiilor, e vorba de o viziune aparent ”jucăușă”, care nu vrea să demonstreze, cu orice preț, nimic, nu are ca țintă impunerea unor idei. La fiecare pagină parcursă, pe lângă înțelegerea unor aspecte, pe lângă revelații și uimiri, ne alegem, ca cititori, și cu întrebăridispuse-ntr-un halou semantic, paradoxal, cu replici rămase-n marsupiul gândirii, imposibil de exprimat. Un eseu care se focalizează pe o temă generoasă, cu ramificații în istoria universală. Istoria evreilor e privită ca o poveste aflată încă în curs de confecționare. Scrierile ebraice favorizează o analiză panoramică, din care, ne avertizează autorii, erorile nu sunt excluse, ci fac parte din labirintul conceptualizat al studiilor de culturologie. Memoria textuală, infinită, captează figura părinților, a femeii, a copilului, rolul mesei la evrei, importanța casei, a învățăturii, a lecturii colective sau individuale. Accentul cade întotdeauna pe transmiterea de informații culturale, nealterate, de la o generație la alta, pe stimulul intelectual.”
De curând, a fost prezentat Barometrul cultural pe anul 2015, iar concluziile sunt, ca de obicei, îngrijorătoare. Iată câteva aspecte, menționate pe ZiarulMetropolis.ro: ”La consumul de carte lucrurile nu sunt tocmai roz. 25% dintre români n-au cumpărat nicio carte în 2015. Iar Barometrul precizează la capitolul dedicat achiziției de carte că „un număr foarte mare de persoane nu au răspuns la această întrebare” din motive multiple, cel mai important dintre ele fiind acela că cei mai mulți dintre ei n-au considerat oportun să răspundă la întrebare, întrucât n-au cumpărat nicio carte în ultimele12 luni. Iar altele au refuzat de teamă că se pun într-o lumină defavorabilă. Din ce-a mai rămas rezultă că la nivelul Bucureștiului există o rată mai mică a celor care n-au cumpărat nicio carte în ultimul an, adică doar 6%, în comparație cu nivelul național unde vorbim deja de 25%. Prin urmare, un sfert din popolația României n-a cumpărat nicio carte în 2015, iar dintre cei care s-au îndurat să smulgă ceva din venitul lor pe un an și să-l dea pe cărți cei mai mulți n-au cumpărat mai multe de 1-5 cărți tot anul. Dar tot e bine, față de nimic…”
Sever Gulea scrie pe blogul Libris despre romanul ”Platforma”, de Michel Houellebecq: ”Perspectiva protagonistului romanului lui Michel Houellebecq este una cu un ton detașat, anesteziat, de observator modest, alienat de propria sa cultură și lovit în plin de violența altor culturi. În ciuda tezelor discutabile dar provocatoare pe care le avansează, statutul protagonistului, de victimă colaterală a unui conflict străin rămâne cât se poate de valabilă. În acest amestec de proză erotică rece, politic și analiză sociologică, Michel apare ca un personaj familiar cititorului contemporan, un personaj rătăcit, care nu își găsește locul între un sistem sălbăticit de economie și competiție epuizantă pe de o parte, respectiv un sistem al violenței globale, ambele exercitând aceeași forță de înstrăinare, dar ambele punctând dureros consecințe în viața protagonistului.”
Pe blogul Cărturești a început un proiect interesant, Bursa cititorilor, în care patru bloggeri literari cunoscuți (Ema Cojocaru, Laura Câlțea, Eli Bădică și Costi Piștea) recomandă cititorilor cărți scrise de autori români. Un interviu pe larg cu ei puteți găsi aici, din care spicuim ce spune Costi despre librării: „Îmi place că la librăria Habitus din Sibiu se proiectează filme. E acolo o interactivitate dusă la nivelul următor. Da, interactivitate e cuvântul. Librăria trebuie să fie mai mult decât nişte rafturi pe care, uneori, cărţile stau deja răsfoite ori chiar şifonate. E o luptă cu zona online, pe care librăriile clasice o pot câştiga dacă îşi multiplică alternativele. Pot organiza lansări de carte, concursuri, dacă au spaţiu pot proiecta filme, ca la Habitus, pot face multe, doar să aibă patroni cu chef. Sunt câţiva, dar sigur nu suficienţi. Mai ales că nici nu prea mai sunt librării. Parcă vreo 300 în toată ţara? Dar să nu închei aşa şi să spun că aş dori să promoveze toate tipurile de lectură, inclusiv cărţile electonice şi dispozitivele aferente, aşa cum am văzut prin alte părţi.”
Tot Costi găzduiește pe blogul său un interviu cu unul dintre autorii contemporani în vogă, Radu Găvan, care mărturisește: ”Îmi place foarte mult proza scurtă, deşi e mult mai greu de scris decât romanul. Romanul e ca atunci când joci fotbal pe teren mare, iar proza scurtă e ca atunci când joci fotbal în cabina telefonică. În proza scurtă trebuie să concentrezi acţiunea, să oferi ceva „pe metru pătrat”. La roman, oferi ceva per ansamblu. Proza scurtă e şi un antrenament foarte bun, pentru că te ţine un pic din scurt. Trebuie să înveţi să struneşti personajele. Dacă într-un roman ai n pagini ca să faci lumea să empatizeze cu personajul principal, în proza scurtă trebuie să captezi atenţia în n pe 100 din pagini. Întotdeauna m-a fascinat proza scurtă, pentru că e mai dificil de scris.”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”România vertebrată”, de Radu Vancu
-”O fată ca tine”, de Maureen Lindley
–Fragment în avanpremieră: ”Luna și focurile”, de Cesare Pavese
