Pe wall-street.ro aflam despre lansarea odata cu Targul de carte Gaudeamus a primei retele sociale de carte din Romania „Booktopia este o retea sociala bazata pe pasiunea pentru citit, o biblioteca vie, aflata in continua transformare, si o noua comunitate de opinie in zona cartii. Booktopia nu este o retea afiliata unei publicatii, edituri sau unei alte institutii culturale, un instrument de marketing, o librarie sau un catalog on-line (aceste servicii sunt oferite prin parteneriat). Valorile in care crede Booktopia sunt evaluarea publica, independenta a produselor editoriale de pe piata romaneasca; votul majoritatii care nu inlocuieste, dar completeaza in mod necesar opinia criticului; cartea care iese in strada, naste discutii si prietenii”, considera Alexandra Rusu’ (una dintre initiatoarele proiectului).
Daniel Cristea-Enache, poate criticul literar pe care il apreciez cel mai mult in aceasta perioada, scrie la Observator Cultural despre aniversarea la Centrul Comunitar Evreiesc a profesorului Paul Cornea: ‘Profesorul e unul dintre puținii istorici literari care au creat, la noi, o școală; și n-a fost deloc o întîmplare că sala ceremoniei s-a dovedit pe 6 noiembrie neîncăpătoare, prin prezența a numeroși foști studenți, actuali profesori de istoria literaturii române: de la Ștefan Cazimir, Mircea Anghelescu și Eugen Negrici la Liviu Papadima, Ion Bogdan Lefter și Paul Cernat.Media de inteligență din sală era, de altfel, extrem de ridicată, fiindcă alături de filologi reputați au fost prezenți exponenți ai științelor exacte, cu părul albit de tratatele, manualele și studiile întocmite, ca și de miile de pagini citite într-o viață de om. Reprezentantul lor simbolic a fost Solomon Marcus, leat cu sărbătoritul și răspunzînd cu umor săgeților ironice lansate de amfitrionul în vervă, Aurel Vainer, președintele FCER. Vreau să spun că manifestarea a fost plină de substanță, dar deloc scrobită și căzută în formalism. S-a vorbit, s-a povestit, s-a rîs, s-au vărsat și cîteva lacrimi – într-o „regie“ care nu s-a simțit și într-un montaj care s-a făcut singur. ‘
Tot in Observator Cultural Mirel Horodi relateaza de la deschiderea la Muzeul Israel din Ierusalim a expozitiei ‘Artiști evrei de avangardă din România’: ‘…expoziția Artiști evrei de avangardă din România de la Muzeul Israel, este un eveniment artistic excepţional, atît prin calitatea exponatelor cît și prin prezentarea lor; evidențiem pe curatorii expoziției de la Amsterdam, Radu Stern și Edward van Voolen, cărora li s-a alăturat Adina Kamien-Kazhdan, de la Muzeul Israel. Expoziția de la Ierusalim rămîne deschisă pînă pe 18 februarie 2012, după care va fi deplasată în Statele Unite. În final sperăm că va ajunge și la București.’
Cristian Teodorescu scrie in Catavencii despre ‘Sfarsitul Jocului’ cartea lui Julio Cortazar: ‘De Sfîrşitul jocului însă mă leagă o sumedenie de amintiri. O carte magnifică pe care am citit-o în adolescenţă într-o perioadă în care scriam fragmente şi fragmenţele de proză şi povestiri care a doua zi după ce le scriam nu-mi mai plăceau. Pe atunci la noi nu se vorbea decît despre noul roman francez pe care nu-l digeram, se faulkneriza în draci şi apăreau romane cu dezvăluiri din anii 50. Povestirea cinstită, cu subiect şi predicat, o citeam în cărţile americanilor, dar ăştia erau periculoşi fiindcă aproape că te somau să scrii ca ei.’
(Dan)
Codrut Constantinescu ne spune ca “Parca iti mai vine cheful sa scrii, sa te zbati cand descoperi ca mai exista oameni capabili sa aprecieze munca ta. Chapeau bas!”, cu referire la recenzia asupra cartii sale din Altphel.
Despre participarea MeteorPress la Gaudeamus 2011 citim pe Semnebune.ro si mai ales despre lansarea cărţii EXECUTAŢI PRIN ÎNFOMETARE de Miron Dolot – “cea dintâi carte dedicată în totalitate foametei provocate intenţionat de sovietici în Ucraina în 1932–1933, în cursul căreia se estimează că au murit între cinci şi sapte milioane de oameni.”
Centrul istoric al Bucurestiului, vazut de sus – pe Rezistenta.net, ne propune in aceasta saptamana “raiden” – “perspective inedite pe care le-am capturat in ultimii ani si care ofera o privire neobisnuita asupra acestui pol al distractiei bucurestene.”
Saptamanalul prahovean AltPhel publica un articol comentariu referitor (partea 1-a – M. Ghiţă Mateucă) la cel mai nou volum semnat de Codrut Constantinescu la Editura Vremea – „În labirint sunt umbre şi lumini”. Volumul a fost prezentat de autor in cadrul Targului Gaudeamus, sambata 26 noiembrie 2011.
Din nou ne descoperim orasul prin intermediul “exploratorului ruban”. Comorile ascunse ala Bucurestiului isi asteapta punerea in valoare!!!
(Delia)
Adina-Blog de carti nu a fost prea multumita de felul in care s-a prezentat romanul lui Kathryn Stockett, The Help, care beneficiaza zilele acestea si de lansarea ecranizarii pe marile ecrane din Statele Unite: ” The Help, în ansamblu, e o carte de divertisment care-și face treaba. Te distrează, te face să râzi și să plângi și să trăiești lucrurile prin care trec personajele. Nu regret că am citit-o, îmi pare însă rău că Stockett a ales să-și bată joc de memoria femeilor care au inspirat romanul. Intenția sa a fost bună, realizarea romanului e onorabilă, dar prejudecățile autoarei și mai ales lipsa oricărei dorințe de a afla câte ceva despre oamenii pe care își dorea să îi răzbune m-au amărât, așa cum i-au amărât și pe alți cititori care nu au căutat în carte doar distracție.”
Pe blogul „trifoi cu patru foi”, o descriere frumoasa a cartii „Marina” a lui Carlos Ruiz Zafon (despre care a scris si Delia acum un an): „Am avut plăcerea să citesc această carte în Chişinău, mai ales pe terasa hotelului unde stăteam, în două zile calde şi însorite, cu muzică neacordată de la mai multe instrumente ca fundal sonor, atât de potrivit pentru o carte care ar putea părea horror, dar e de fapt despre maturizare şi acceptarea morţii. Şi instrumentele se auzeau şi teoretizam că ele de fapt sunt în camere diferite fiecare şi eu auzeam sunetele ieşind pe fereastră, pentru că ce cântau instrumentele era în disonanţă şi niciunul nu avea legătură cu cealaltă…”
Dan-Liviu Boeriu are o introducere savuroasa a articolului sau despre cartea lui Alexandru Graur, Capcanele limbii romane: „Era vremea să mai citesc şi-o carte de genul ăsta, mai ales că eu am alergie la exprimările incorecte şi la ignorarea ortografiei. Pe bune vă zic, am un cusur (numai unul, în rest sunt aproape perfect): tind să-i consider dobitoci pe toţi aceia care nu ştiu să scrie corect. Recunosc din capul locului că e un defect major, dar pornesc de la următorul raţionament: scrisul e o expresie a gândirii; gramatica, aşa cum e ea, e eminamente logică (se poate explica, de pildă, fiecare nenorocită de cratimă care dă bătăi de cap proştilor); prin urmare, dacă GÂNDEŞTI corect o chestiune şi vrei s-o exprimi, dar scrisul îţi joacă feste, răspunsul nu poate fi decât unul din următoarele: 1. fie ideea ta e tâmpită; 2. fie eşti tu prost. Simplu! Deci, oricum am întoarce-o, să nu ştii să scrii corect în limba maternă e o dovadă de prostie cruntă. Scurt.” De citit insa integral.
(Jovi)
Contributori: Dan, Delia, Jovi
3 comments
La The help mi-a placut mai mult filmul
Si mie, prezinta altfel situatia
Salutare! Linkul catre articolul de pe blogul Explorator Urban (despre amfiteatrul abandonat) va expira in curand. Deocamdata este disponibil numai pentru o redirectionare catre actualul articol, de pe celalalt blog al meu.