In ‘Colivia cu papagali’ a lui Leonard Ralea am gasit o adunare de note despre destinul celui care a fost Lazar Saineanu: ‘Dupa ce isi face studiile academice la Paris si isi da doctoratul lui Leipzig, Șăineanu ajunge suplinitorul lui BP Hasdeu la Facultatea de Litere din Bucuresti, dar fara a fi platit. Obtine, in cele din urma cateva ore de latina la o scoala generala, pentru a putea castiga o leafa, in ciuda protestelor publice ale unui angajat al Ministerului Instructiei Publice. In anul urmator este numit profesor la Universitate si asupra sa se dezlantuie rafalele antisemite ale intectualitatii si politicienilor. Printre cei care au tras in el trebuie sa-i amintim pe V.A. Urechia, in primul rand, Dim. Sturdza, Iacob Negruzzi, Spiru Haret ba chiar si B P Hasdeu la un moment dat, Take Ionescu si Nicolae Iorga. Sunt nume pe care le cunoastem si ne mandrim ca fac parte din elita intelectuala romaneasca. Din pacate, sunt printre cei care au promovat antisemitismul si intoleranta etnica si religioasa.’
Adrian Dinis scrie la hyperliteratura.ro despre cartea lui Christopher Moore ‘Mielul: Evanghelia după Biff, tovarășul de joacă al lui Iisus’: ‘În cartea lui Christopher Moore ni se povestește cu o candoare obraznică, despre umanitatea lui Iisus și devenirea lui ca Mesia, unul cu idei liberale desigur, un fel de când o să mă fac mare o să mă fac Dumnezeu, dar și despre nesiguranțele lui de la început, mai ales când ai o asemenea povară, care-l fac și mai uman, dar și mai divin (într-adevăr Fiu al lui Dumnezeu și al Omului), într-un itinerariu inițiatic și picaresc de toată frumusețea, care ajunge până-n Orient, reîntorcându-se apoi în Israel pentru a-și îndeplini menirea. În Orient Iisus și Biff vor medita împreună cu budiștii, vor face yoga (Iisus îi dă lecții de yoga chiar și unui elefant) sau kung-fu (deși Iisus nu va folosi niciodată arme, nici măcar substitute din bambus, și pentru asta se și inventează în roman stilul Jew-do), vor învăța feng-shui sau arta alchimiei, se vor întâlni cu Yeti, moment când vor dezbate și teoria darwinistă a evoluției speciilor, dar în alți termeni – mai mult intuitivi, iar altundeva Biff și Iisus dezbat și dacă pământul e rotund, Biff definind atmosfera care ne ține pe pământ ca un fel de lipici, chiar ca pe Dumnezeu, pe care chiar dacă nu-l vezi există, și unde Biff are dreptate, iar nu micul Iisus – un act foarte curajos să arăți că și El poate greși, așa cum și Biblia a greșit în privința asta, deși evident că Biblia trebuie citită în capitolele de Facere a Lumii alegoric. Tot acest drum va revela și o mică istorie a religiilor și toate asemănările dintre creștinism și religiile orientale, Scânteia divină preluată de la un yoghin transformându-se în Duhul Sfânt care e-n fiecare.’
‘Reading Addict’ este un blog pe care eu l-am descoperit in aceasta saptamana. Iata ce scrie bloggerita Crina despre ‘Al cincelea val’ de Rick Yancey: ‘Nu pot sa zic ca Al cincilea val m-a dat pe spate sau ca m-a impresionat asa tare, tinand cont c-am auzit laude de peste tot, insa a fost destul de interesant, nebunesc si bun, cat sa ma faca sa vreau sa citesc si continuarea. ‘
Paul Catalin scrie in ‘Blog de cititori’ despre romanul (mai putin celebru decat ‘Lolita’) ‘Adevarata viata a lui Sebastian Knight’ al lui Vladimir Nabokov: ‘Din câte am observat, acest roman nu este foarte cunoscut. Am căutat în zadar o recenzie în limba română dar, în afară de prezentările editurei, n-am găsit absolut nimic. Și asta m-a întristat puțin, sincer să fiu, pentru că e un roman care, cred eu, se ridică cel puțin la nivelul celebrei Lolita. Într-adevăr, în „Adevărata viață a lui Sebastian Knight” nu mai avem de-a face cu pedofili și subiecte scandaloase, dar stilul lui Vladimir Nabokov e absolut delicios.’
(Dan)
Despre ”Păpădiile”, romanul neterminat al lui Yasunari Kawabata, apărut recent la Editura Humanitas Fiction, scrie Dana Jenaru pe Bookaholic: ”Gustul pentru elipsă, ambiguitate și clarobscur, obsesia lacunei, a absenței, a golului prin care Kawabata și-a cucerit atâția cititori se resimt și în acest roman nesfârșit (cu sau fără voia autorului) în care scriitorul jonglează cu granița dintre prezență și absență, dintre vizibil și invizibil, cu paradoxul și relativitatea vremelniciei sentimentelor și a existențelor: „Mă întreb însă care au o existență mai certă: lucrurile care apar într-un vis obișnuit, sau cele care sunt în jurul nostru, dar nu le vedem?”.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Rusia în secolul XX”, de David R. Marples
–Avanpremieră editorială: ”Nici alb, nici negru”, de Aurora Liiceanu
