Lumea politica si culturala romaneasca s-a ocupat in ultima vreme destul de intens de dezvalurile si noile documente publicate de Radu Ioanid despre Mihai Botez, colaborarea sa (presupusa sau demonstrata, mai stransa sau doar formala) cu Securitatea. Pentru cunoasterea faptelor ,erita de urmarit serialul publicat pe blogul lui Laszlo Alexandru sub titlul ‘Mihai Botez – portret in zig-zag’: ‘Teancul de acte confidențiale, publicat acum de Radu Ioanid, vine să arunce o lumină crudă asupra reprezentației din culise a lui Mihai Botez. Lucruri intuite, bănuite, disputate de-a lungul anilor capătă un gir evident. Firește că modelul colorat, de pe fața covorului, e mai coerent în zigzag decît împletitura de pe spate, urmărită în firele ei multicolore: numeroase repetiții, formule birocratice și expresii butucănoase ale documentelor nu fac din această carte o lectură de plăcere. Dar au utilitatea de-a limpezi lucrurile, pentru toți cei de bună credință.’
Simona Preda scrie in LaPunkt despre cartea unei scriitoare pasionate de Romania, Catherine Cusset – ‘Celalalt pe care-l adoram’ – aparuta in traducere romaneasca in colectia ‘Raftul Denisei’ a editurii ‘Humanitas fiction’: ‘Tradus cu titlul Celălalt pe care-l adoram (Humanitas, 2017) acest recent roman semnat de Cusset (roman pentru care a obținut inclusiv Prix Goncourt – Le Choix Roumain) – reprezintă, pe de o parte, o radiografie a neputinței în fața vieții așa cum e aceasta (și aici intră în joc concepte precum predestinare, șansă, soartă, ajutor, succes, conjunctură) iar, pe de altă parte, un dar adus prieteniei, un mod de a eterniza, de a prezenta un om, un prieten, și anume, unul adorat. Romanul – o poveste densă și tulburătoare – e despre frustrare, dor, neputință, admirație și revoltă și nu în ultimul rând, așa cum afirma autoarea într-un interviu – grație personalității excepționale a prietenului sinucigaș, prieten în viața reală al autoarei – un act recuperator, de justiție.’
Adriana Gionea scrie in Postmodern despre volumul de nuvele ‘Sufocare’ al scriitorului american de origine dominicana Junot Diaz, scriitor premiat cu Pulitzer dar si subiectul unor recente controverse legate de acuzatii de hartuire sexuala, volum aparut in traducere in limba romana in colectia CTRL + F a editurii BLACK BUTTON BOOKS: ‘Cele zece proze scurte prin care a debutat Junot Diaz, incluse în volumul Sufocare, au forţa şi consistenţa unui bildungsroman, umorul dulce-amar dublat de intimitatea unei confesiuni şi magnetismul oricăror poveşti spuse de un personaj care a trăit între două lumi. Povestirile sunt inspirate din experienţele autorului, care a făcut parte din comunitatea imigranţilor veniţi din Republica Dominicană în Statele Unite, pentru a duce o viaţă mai bună.’
Prima mea intalnire cu opera lui Alfred Kubin a avut loc la Deutsche Galerie din New York, de fapt un muzeu de arta germana moderna si contemporana, situat pe 5th Avenue, nu departe de Metropolitan Museum. Este un artist remarcabil, contemporan in timp si spirit cu Kafka. Am citit deci cu interes recenzia semnata de Andra Pavel la cartea ‘Cealalta parte’ aparuta in traducere romaneasca la editura Herg Benet: ‘Cartea te pune constant la încercare. Te plimbi între curiozitate, oboseală, confuzie și furie și-ți dorești să apară cineva din spatele unui decor să îți spună că ai trecut testul anduranței și acum poți să te bucuri de frumusețea acestei lumi ideale. Departe de a fi plictisitoare, necesită pauze de lectură și energie sufletească pentru a te separa de viața cotidiană și a putea înțelege ce-i cu oamenii ăștia care găsesc firesc să fie serviți la bar de o maimuță vorbitoare. O paletă neașteptată de identități și viețuitoare își fac loc într-un imaginar în descompunere, toate după chipul și asemănarea lui Patera, Domnul Tărâmului. Interesant este cum, deși noi rămânem circumspecți, protagonistul este înghițit de acea lume și își asumă ciudățeniile și imaginile autoritare fără ironia cu care a descris inițial Tărâmul. Probabil că, asemenea oricărei vieți noi, ai nevoie să faci parte din corpul comun, oricât de contradictoriu ar fi, pentru a putea duce mai departe un coșmar irevocabil.‘
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Cele mai frumoase basme japoneze pentru copii”, antologie de Florence Sakade
–”Mic almanah al marilor oameni”, de Teodor Baconschi
–”Singura Poveste”, de Julian Barnes
–”Intervenția”, de Dinu Guțu
–”Unde ai dispărut, Bernadette?”, de Maria Semple
–Interviu Etgar Keret: ”Visez, gândesc, iubesc și mă tem sub forma unor povestiri scurte”
–Lansare de carte: Wabi-Sabi, de Francesc Miralles
–Lansare de carte: Matrioșka mincinoșilor: Fake News, manipulare, populism, de Marian Voicu
