Prin blogosfera literara (14-20 martie 2011)

Romania Libera anunta in avanpremiera o parte din programul festivalului de film TIFF care va avea loc la Cluj in luna iunie: ‘În perioada 3-12 iunie, la Cluj-Napoca va avea loc cea de-a zecea ediţie a celui mai important eveniment cinematografic din România – Festivalul Internaţional de Film  Transilvania (TIFF). În acest an, mai mult ca în oricare altă ediţie, TIFF va surprinde publicul festivalier cu o ofertă extrem de tentantă, cuprinzând producţii de senzaţie, concerte, expoziţii, dezbateri, conferinţe, şi multe alte evenimente surpriză şi transformând Clujul, timp de zece zile, într-o veritabilă capitală culturală.’ Daca este sa ne ghidam dupa lista de filme si evenimente anuntate Clujul este unul dintre locurile de cultura care merita incluse in itinerariile personale ale celor care iubesc filmul si pot ajunge in iunie al acestui an in orasul de pe Somes.

O stire din Paris publicata in aceasta saptamana de HotNews.ro relateaza despre soarta unor manuscrise ale lui Emil Cioran: ‘Curtea de Apel din Paris a decis, vineri, 11 martie, ca Simone Baulez, o femeie care face comert cu obiecte vechi, este proprietara celor 37 de manuscrise ale filosofului roman Emil Cioran, descoperite in februarie 1998 in pivnita casei din Paris a scriitorului, informeaza Le Monde, citat de Mediafax.’

In Romania Libera criticul Dan C. Mihailescu acorda un interviu Manuelei Golea cu ocazia aparitiei noului sau volum „Şi aşa mai departe?”. Interviul are un titlu incitant – ‘Viaţa literară, dominată de adulter şi alcoolism’. Citam: „Am vrut să fie un fel de autoamăgire sau autoexorcizare, în speranţa că răutatea de-acum, duşmăniile care caracterizează viaţa literară nu se vor perpetua. De-aia am folosit şi un semn de întrebare, <<Şi aşa mai departe?>>. Adică, va continua acest urât, ne vom duşmăni la fel de tare mai departe? Războiul dintre Polirom şi Humanitas se va duce mai departe, dintre Dilema şi Observatorul cultural, dihonia, dihotomia dintre Norman Manea şi Cărtărescu la Premiul Nobel… între Adrian Marino în război cu toată lumea literară? Adică toată zonele de patologic sper să dispară… Trebuie să dispară”

Pe blogul Biancai Marcovici este consemnata adunarea ASILR (Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Israel) care a avut loc la Tel Aviv la 7 martie: ‘Au participat câteva zeci de scriitori şi dezbaterile au cuprins un evantai larg de probleme: de la statutul scriitorului de limbă română într-o ţară a cărei limbă oficială este ebraica şi până la schimbările provocate în exprimarea scrisă într-o epocă în care cartea începe să fie puternic concurată de alte forme de tehnologie visuală a cuvântului fixat pe internet….Adunarea nu a dat răpunsuri la toate întrebările care au fost puse. De pildă, tot nu se ştie când şi cu ce fonduri se va edita noul număr IZVOARE, revista scriitorilor de limbă română din Israel. Dar vorba latinului, dum spiro-spero!- să nu ne pierdem speranţa.’

Mircea Mihaies si Andrei Codrescu poarta in ‘Romania Literara’ un dialog epistolar sub titlul ‘Dadaiştii continuă să joace şah!’: ‘Înainte de începerea publicării în paginile revistei România literară a serialului dedicat cărţii lui Andrei Codrescu, Ghidul Dada pentru postumani, am trimis textul, pentru o lectură „în avanpremieră”, autorului însuşi. A urmat un schimb de e-mailuri între noi şi, având în vedere posibilul interes al ideilor puse în joc, am decis să facem publice problemele care ne frământă. Ele sunt parte a unui incipient „taifas postmodern”, sau „post avangardist”, despre cultură, valori, prejudecăţi, despre necesitatea şi avantajele dialogului (M. M.)’. Volumul lui Andrei Codrescu a fosr recenzat si pe filme-carti.ro.

In ‘Revista 22’ Ioan Stanomir scrie despre trilogia lui Leszek Kołakowski avand ca tema istoria marxismului a carei publicari s-a incheiat de curand: ‘Proiectul editorial al trilogiei lui Leszek Kołakowski ajunge la final, odată cu publicarea celui de al treilea volum: mai mult decât oricare dintre segmentele precedente, acest ultim episod al aventurii intelectuale imaginate de filosoful polonez este unul care invită la o meditaţie lucidă în marginea destinului unei viziuni intelectuale a cărei ambiţie prometeică nu a fost niciodată abandonată. Căci, dincolo de mutaţiile de strategie politică, marxismul rămâne, în cei aproape 150 de ani de la fondarea sa, o tentativă gigantică de reordonare a gramaticii umanului, oferind celor care îi îmbrăţişează epistema o modalitate de raportare la real şi un scenariu în acord cu care se cere imaginat viitorul. În niciun punct al evoluţiei sale, marxismul nu este şi nu poate fi inocent politic, de vreme ce el este infinit mai mult decât un simplu instrument de cunoaştere.’

Pe blogul revistei Cultura Catalin Olaru scrie sub titlul ‘Arta de dragul artistului’ despre AURORA, cel mai recent film de Cristi Puiu: ‘Cel mai recent film al noului val este în acelaşi timp şi cel mai radical. E un radicalism care îi face mai mult rău decât bine: poate trece drept o capodoperă cu aceeaşi uşurinţă cu care ar putea fi catalogat ca o aberaţie. De data aceasta, distincţia ţine nu de calitatea celui care emite verdictul (de critic sau de simplu spectator), ci de criterii mult mai greu de determinat. Cea dintâi condiţie e răbdarea.’ Vom vedea si vom judeca si noi in curand.

(Dan)

La Calauza, gasim un nou nor (cloud) cu privire la cartile pe care oricine ar trebui sa le citeasca. Multe carti interesante, dupa ce am privit cu mare atentie numele acestora:

Iulian Fira ne ofera propriile sale pareri despre capodopera lui Tarkovski, Stalker, un film pe care l-am vazut si eu de curand si incerc sa imi sedimentez impresiile pana la recenzare. El concluzioneaza, dupa un articol superb: „Stalker este precum o cladire gigantica ramasa neterminata, pe care o desavarseste imaginatia fiecaruia. Unii o vad cu turnulete de tabla, altii cu peretii de sticla, iar altii ca pe un bloc de beton. Oricum ar iesi, tot are ceva grandios.”

Radu Pavel Gheo, un scriitor de succes al ultimilor ani, isi dezvaluie intr-un articol pe blogul personal tabieturile meseriei de scriitor, respectiv uneltele scrisului. El spune in introducere: „Nu neapărat (sau nu doar) pentru că s-ar putea ca unii să fie interesaţi de tot felul de obsesii, superstiţii sau ritualuri ale scrisului, ci şi fiindcă în felul ăsta le conştientizez eu însumi, pentru mine, într-o formă ordonată şi coerentă. Căci, gîndindu-mă la ele, mi-am dat seama că se constituie într-un fel de ritual bine aşezat, care s-a elaborat în timp, fără ca eu să îmi dau seama că mă îndrept spre aşa ceva.”

Cristian Teodorescu scrie pe pagina lui de pe Voxpublica un decalog cu privire la conceptiile culturale ale romanului de rand (si nu numai). Cuvintele sale sunt alarmante, dar nu mai putin reale: „Nu te strofoca să-i vorbeşti românului obişnuit  despre cărţi. Eventual povesteşte-i ceva fără perdea despre autorii lor.

Dacă un romancier începe să scrie o carte, asta nu-i o ştire. Dacă în schimb un romancier fuge de acasă, ăsta e un subiect, cu condiţia ca scriitorul să fugă de acasă cu o tipă cît de cît mondenă.” Va recomand sa cititi articolul in integralitatea lui.

In incheiere, va lasam in compania unui videoclip (via Marele ecran), numit Arta titlurilor de filme. Enjoy!

A Brief History of Title Design from Ian Albinson on Vimeo.

(Jovi)

Contributori: Dan, Jovi