TopUB – revista on-line a Universitatii din Bucuresti publica o stire despre participarea sudentilor universitatii la un proiect arheologic in Israel: ‘Pentru al doilea an consecutiv, o echipă de studenţi de la secţia de Studii iudaice a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii din Bucureşti participă la cercetările în domeniul arheologiei biblice desfăşurate în Israel, în perioada 19 iunie-15 iulie 2011. Cercetările fac parte din Kinneret Regional Project (KRP 2011), un proiect sprijinit de Institutul Cultural Român de la Tel Aviv….Studenţii Universităţii din Bucureşti vor participa la săpăturile arheologice de la Tel Kinrot, de la Marea Galileei, precum şi la „Field School” – un curs de iniţiere/aprofundare în arheologie, pentru a dobândi cunoştinţe de bază despre artefacte relevante, forma şi funcţiunile lor, sisteme de clasificare, diverse metode de excavaţii şi prospectare.’
La moartea scriitorului spanion Jorge Semprun, Vladimir Tismaneanu scrie despre el pe blogul sau: ‘Jorge Semprun a fost unul din marii scriitori care au demontat ceea ce Andre Malraux a numit iluzia lirica, aventura stangii revolutionare in veacul al XX-lea si dezamagirile care i-au marcat pe atatia dintre cei care au crezut in “Dumnezeul tenebrelor”, deci in religia politica a comunismului.’
Tot un ramas bun publica si Radu Pavel Gheo pe blogul sau Gheoland pentru criticul literar Mircea Iorgulescu, a carui trecere in nefiinta a fost insotita de aprecieri pentru activitatea sa de critic dar si de comentarii si controverse in legatura cu colaborarea sa cu Securitatea: ‘Dincolo de toate astea, Iorgulescu era unul din criticii din “garda veche” în ale cărui judecăţi de valoare aveam încredere. Mai corect ar fi să spun că am şi acum. Şi îmi pare rău, tare rău, că a murit. Nu ştiu de ce, am senzaţia că am lăsat eu ceva neterminat, că nu am făcut tot ce trebuie, că… nu ştiu. O să-i recitesc Marea trăncăneală şi o să mi-l amintesc aşa cum era cînd l-am cunoscut, adică în sfertul de oră de acum cinci sau şase ani, cînd el îmi vorbea cu simpatie, dar ferm şi tăios în opinii, iar eu ascultam şi puneam întrebări ajutătoare.’
Dintre recomandarile de lectura ale acestei saptamani o retin pe cea a Ancai Giura pe bookblog.ro despre cartea de memorii a Gertrudei Stein tradusa si aparuta la Humanitas sub titlul ‘Autobiografia lui Alice B. Toklas’: ‘Autobiografia lui Alice B. Toklas, prima oară tradusă în româneşte la editura Humanitas, uzează de un mecanism de execuţie a textului absolut inedit, specific stilului dramatic, fiind vorba de aşa-numitul quiproquo. Desigur că în acest caz nu este intenţionat vreun efect comic, ci unul cu desăvârşire inedit. Şi anume, realizarea unei cărţi de memorii ca prin ochii lui Alice B. Toklas, dar scrisă de Gertrude Stein, evident, rezultând un text nicidecum despre ea, Alice, ca actant principal, nici măcar despre Gertrude Stein, ci despre, nici mai mult nici mai puţin decât, boema pariziană a pictorilor de la începutul secolului XX.’
In fine, iubitorii de lectura nu vor scapa ancheta din ‘Dilema Veche’ publicata sub titlul ‘Nu sperați că veți scăpa de cărți’. Ce ati raspunde alaturi de cei intervievati acolo la cele doua intrebari? ‘1. Care mai sînt criteriile în funcţie de care citiţi/cumpăraţi cărţi? S-au schimbat ele în ultimii ani? 2. Care sînt „cărţile care contează“ în momentul de faţă pentru dvs., cele pe care le-aţi păstra în bibliotecă?’
(Dan)
Dilema veche de săptămîna aceasta recomandă lecturi pentru vară: cărţile care contează. Nu vă spunem care sînt lecturile obligatorii, nu vă dăm lecţii despre ce şi cum trebuie citit. Vă arătăm doar un (posibil) drum către carte”.
Extraordinar de intersant acest articol al lui Radu Pavel Gheo care, in final, spune: „Îndrumător de lecturi. Da, asta ar fi o meserie frumoasă”. ’ De fapt, dacă mi-ar sta în puteri, aş introduce la o facultate umanistă (poate la Litere, poate la Psihologie?) un curs de Îndrumarea Lecturilor. Nu l-aş vrea sofisticat şi încărcat de teorii despre valoarea artistică şi socială, ci unul centrat pe cititor ca individ, într-un moment dat al vieţii lui. Apoi, cursul absolvit la purtător, să chemi oamenii la tine şi să le recomanzi lecturile adecvate. Să vină şi să ţi se dezvăluie, ca la psihanalist, iar tu să-i conturezi profilul de cititor şi să-i recomanzi cărţi care în mod sigur or să-i placă.”
Un blog de suflet al Bucurestiului, dar documentat cu o minte ascutita si analitica!
Un eveniment inedit pe harta Bucuresti, „Femei pe Matasari”, lansat de un grup de tineri care spun ca „FACEM SA FIE BINE!” Expozitii, workshopuri, moda, discutii, muzica, dans, personalitati, autenticitate si originalitate!
La Cititor de Proza citim un comentariu la cartea Doinei Cernica (prozatoare, traducătoare si ziaristă cunoscută în Bucovina ,detinătoare a numeroase premii nationale si internationale)„ Rodos, ultima vară „ „O confesiune de credintă”, scrisa „ cu mult har cu evlavie” determinanta pentru o excursie pe aceste meleaguri.
(Delia)
O carte de interviuri despre care nu stiam nimic, Dresura de lei, o autoare despre care Dan Boeriu a aflat de la Alex Stefanescu ca este „blonda, frumoasa si inteligenta”, Ioana Revnic. Amanuntele descrise imi confirma pasiunea mea pentru cartile de interviuri: „Scriitorii interogaţi au, fiecare, culoarea lui, parfumul lui şi, îndrăznesc să spun, infatuarea lui. Pentru mine, unele interviuri n-au constituit nicio surpriză: ştiam, de pildă, că Alex Ştefănescu e cordial, deschis şi uşor frivol; ştiam, de asemenea, că rareori inteligenţa, intransigenţa morală şi bunul simţ au făcut casă mai bună decât în modul exemplar în care Ana Blandiana îşi organizează viaţa şi îşi structurează profilul intelectual; ştiam, din păcate, despre orgoliul uriaş (şi penibil, după mintea mea) al unui Nicolae Breban, scriitor orbit de misiunea sa şi exersând un greţos cult al propriei personalităţi; mi-au plăcut, de altfel, şi bonomia oarecum stânjenită a lui Buzura, eleganţa oratorică a lui Emil Hurezeanu şi a Ioanei Pârvulescu, ingeniozitatea bine temperată (sic!) a lui Mircea Horia Simionescu. Nu mi-au plăcut rigoarea sterilă a lui Eugen Simion (care pare să-şi ascundă preferinţele personale folosind camuflajul uşor ipocrit al “autonomiei esteticului”) şi nici, repet, aroganţa juvenilă a lui Breban.”
Aflam la Raluk.ro despre „Noaptea Alba a Galeriilor 2011” (si cum in ultima saptamana am fost extrem de ocupat, este singurul loc de unde am aflat, chiar dupa derularea evenimentului cu pricina): „Propunerea organizatorilor pentru Bucuresti a fost de 52 de galerii de arta aflate in tot felul de locatii precum librarii, magazine, vile somptuoase, cafenele, dar si studiouri mai triste si chiar si apartamente de bloc. In mai toate galeriile fie puteai servi vin sau sampanie din partea casei, fie gaseai ceva de baut sau de mancat contracost.”
AdinaB ne dezvaluie un articol interesant despre „cum sa bei ca autorii tai favoriti”. Printre ei, Ernest Hemingway, Oscar Wilde, F. Scott Fitzgerald, William Faulkner si favoritul meu, Charles Bukowski, care spunea: “That’s the problem with drinking, I thought, as I poured myself a drink. If something bad happens you drink in an attempt to forget; if something good happens you drink in order to celebrate; and if nothing happens you drink to make something happen.”
Bookaholic.ro ne pregateste reteta perfecta pentru perioada de vacanta: 9 carti de citit pe plaja. Printe ele, Ghidul nesimtitului, de Radu Paraschivescu, Mananca, roaga-te, iubeste, de Elisabeth Gilbert, Persepolis, de Marjane Satrapi sau Pulbere de stele, de Neil Gaiman.
(Jovi)
Contributori: Dan, Delia, Jovi
