Prin blogosfera literară (11 – 17 aprilie 2016)

Urmează să citesc și eu ”Noapte de sărbătoare și alte povestiri”, de Cesare Pavese, o carte recomandată de Filme-cărți.ro, dar până atunci am citit recenzia lui Cristian Teodorescu de pe Catavencii.ro: ”Cum am zice azi, Pavese scria în povestirile lui despre Italia profundă, cea pentru care toate ziarele spun aceleași lucruri și care nu face politică fiindcă are altele pe cap. Dacă-i citești povestirile fără să știi nimic despre el, ți-ar fi foarte greu să te prinzi că Pavese era băgat pînă peste cap în politica de stînga și că lucra la ziarul comuniștilor italieni. La fel cum ți-ar fi foarte greu să bănuiești că era obsedat de sinucidere, ca soluție a dilemei sale existențiale. Personajele sale feminine sînt cele prin care Pavese dă de înțeles cîte ceva despre sine însuși. Ele se revoltă, ele se sinucid din dragoste și tot ele riscă la o adică totul, cu un curaj care bărbaților le lipsește. Femeile țin minte totul și tot ele încearcă să-i scoată pe bărbați din comodul lor provizorat.”

Ema Cojocaru scrie despre ”Să bați din palme cu o singură mână”, de Richard Flanagan: ”Prin povestea lui Bojan, Richard Flanagan spune povestea imigranților din Tasmania, atrași de perspectiva unei vieți noi în care se vor pune la adăpost de război și de nenorocire, ademeniți de curcubeul înșelător al prosperității și al unor vremuri mai ușoare, mai pașnice. Aduși la mal de spuma oceanului, refugiații poartă cu ei puținul avut și întâmplările cumplite pe care le-au trăit, gândind că au ajuns la capătul călătoriei lor. Însă trecutul este unul de care nu se pot scutura, munca grea și coloniile mizere le aduc aminte de lagărele sovietice, noua patrie se dovedește ostilă, iar viața pare să le fie potrivnică acestor oameni ce caută puțină liniște și seninătate. Copleșiți de dezamăgiri, de gânduri negre și certitudini amare, cei mai mulți se refugiază în muncă, în băutură și în compania indiferentă a altor imigranți la fel de nefericiți ca ei, marcați pentru totdeauna de barbaria și ororile la care au fost martori. ”

Cred că sunt printre singurii care nu au apreciat așa de mult volumul ”Pascal desenează corăbii”, de Radu Niciporuc. Poate și din cauza asta, recenzia mea întârzie. Până atunci, vă prezint câteva rânduri din cea a lui Ciprian Măceșaru de pe Bookhub.ro: ”La Niciporuc nu întâlnești gesturile largi, elanul de a descrie fapte de curaj, gradarea tensiunii, suspansul și toate celelalte ingrediente, așa cum apar ele într-o proză antrenantă clasică (la Jack London sau Radu Tudoran, de exemplu), ci, în cel mai pur stil postmodern, știința de a face ca textul să-și fie de cele mai multe ori suficient sieși, îmbrăcând astfel întâmplările (cărora nicidecum nu vreau să le minimalizez forța) într-o haină sofisticată, cu o croială ingenioasă, de sorginte sud-americană (Cortázar ar fi cel mai clar impuls). Bineînțeles, aventura există și aici, dar ea este doar parte din culoarea întâmplărilor. În plus, cum povestirile au la bază experiența reală a autorului, în lipsa strălucitoarei lor literaturizări ar fi rămas străvezii, prea aproape de memorialistică, prea evidente și plate. Autorul deține nu doar un bagaj de extraordinare amintiri, ci și talentul și cunoștințele tehnice pentru a le ridica la nivelul marii literaturi.”

Cristian Pătrășconiu scrie pe LaPunkt.ro despre cartea ”Fără tine, noi nu existăm. Viaţa mea secretă ca profesoară a elitei nord-coreene”, de Suki Kim: ”Multe dintre ştirile care parvin în mediile occidentale dinspre Coreea de Nord stau sub o „umbrelă” ironico-sarcastică. De regulă, în centru, în ultimii ani, se află figura (neverosimilă?) a liderului suprem actual al nord-coreenilor, un fel de „papapal” obez şi „trăznăile” pe care acesta le dirijează cu  o – deja clasicizată – morgă inconfundabilă.  În fapt, nu sunt chiar simple „trăznăi” şi nici „umbrela” ironiei nu este supremul tratament meritat pentru ceea ce se întîmplă în această ţară cu oamenii de acolo. Fiindcă, în fond şi în adevăr, acum – şi, de fapt, de decenii bune încoace – Coreea de Nord este o imensă şi înfiorătoare inchisoare.”

Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Cu sânge rece”, de Truman Capote

-”Firida rușinii”, de Ismail Kadare

-”Ocolul Pământului în șapte luni și o zi. Jurnalul de călătorie al Principelui Carol (vol. 1)”, de General C. Găvănescul

-”Animalul inimii”, de Herta Muller

-”Dicționarul explicativ al limbii române”

–”Deschisul. Omul și animalul”, de Giorgio Agamben