Cristian Patrascanoiu publica in LaPunkt un pasionant interviu cu istoricul si scriitorul Simon Sebag Montefiore, care a vizitat Romania la invitatia Editurii TREI: ‘CP: De ce credeți că oamenii au nevoie de povești? SSM: Oamenii au nevoie de ceva care să îi facă să rîdă, să îi distreze, să îi facă să plângă, să îi determine cumva să își aprecieze propria viață. Pentru toate acestea există poveștile. Există povești care îți sfîșie inima – despre care te gîndești cum se poate să le citească un om sau altul. Și, totuși, ele sunt citite – aceasta, pentru că există o nevoie adâncă de acest tip de povești. Sau sunt acele povești care ne învață tot felul de lecții legate de morală – și de acesta este mare mare nevoie. Sau povești, unele chiar mari povești istorice, care ne avertizează – cum să nu mai facem ceva, cum să nu mai repetăm o tragedie. Și de acestea este nevoie.’
Tot in LaPunkt am gasit cronica lui Ioan Stanomir la antologia ‘Calatori romani si calatoriile lor in secolul al XIX-lea’ aparuta la Editura Polirom, o dovada ca acest gen mai putin studiat de istoricii literari are o traditie cu radacini solide in literatura noastra: ‘Cartea alcătuită de Mircea Anghelescu poate fi aşezată pe mai multe rafturi de bibliotecă. Ea este esenţială pentru conturarea imaginii prezenţelor canonice. Lista celor care pot fi reîntâlniţi aici este una memorabilă, de la Dinicu Golescu şi Codru- Drăguşanu până la Heliade- Rădulescu, Alecsandri ori Macedonski. Ea este, în egală măsură, parte a unui continent de visare şi de imaginaţie ce uneşte pustiurile Americii de sud şi tărâmurile africane. Pe nesimţite, românii încetează să mai fie alteritatea, încetează să mai fie exotismul , spre a se apropie, la rându-le, de spaţiile îndepărtate pe care le cartografiază.’
Ruxandra A. de la SemneBune scrie despre cartea lui George Geacăr ‘Acumva’ aparuta postum in 2016 la editura CASA DE PARIURI LITERARE: ‘Romanul ‘acumva’ mi se pare ceva complet nou față de tot ceea ce am citit până acum din literatura română contemporană. Încă din primele pagini m-a prins și stilul lui George Geacăr e unul atât de simplu, fără metafore care să-ți ia ochii. Pe alocuri există umor, un umor din acela neaoș, de la țară și o nostalgie care plutește peste o întreagă lume desprinsă din tablouri uitate.’
a BookHub am gasit recenzia lui Adi George Secară la Partida de vânătoare a lui Stelian Tănase: ‘… avem de-a face cu una dintre puţinele cărţi care pot transmite oarecum „la rece” o stare de nevroză acută, colectivă, o stare de nebunie generală, impresia de vodevil, carnaval (p.259), butaforie (p.297), de farsă ontologică la care suntem martori sau victime, „ce nemaipomenită harababură!”, care ne reaminteşte că „homo homini lupus”, dar că pot exista şi perioade în care lupii dansează cadril:…Stelian Tănase demonstrează într-un anume fel, specific, şarmant, că romanul, ca… specie, este şi o vânătoare de personaje, vânătoare care poate fi reuşită sau nu, adică se poate lăsa cu trofee… ‘
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Nopțile din Mittelstadt”, de Marian Ilea
-”Oameni buni”, de Anthony Tjan
–”Tatuatorul de la Auschwitz”, de Heather Morris
–”Cartografia lumii de dincolo”, de Laura T. Ilea
–”Zilele noastre mărunte”, de Cezar Amariei
–”Lumea care n-a fost”, de Ovidiu Pecican
